De-ar veni ploaia mai repede…

au trecut vreo doua luni de cand n-am mai postat nimic iar azi e atat de cald incat as sta in mijlocul unei ploi de vara ca si cum as face un dus in natura…hainele de pe mine sunt…pe mine …dar in plus, pentru ca in mijlocul ploii imi dezgolesc mintea si sufletul …si raman eu, si nimeni nu-mi poate lua bucuria asta de a fi eu insami cu adevarat dupa mult prea mult timp …de-ar venii ploaia mai repede…
in mijloc de padure alerg
departe de mediul urban trist si poluat
imi inchipui ca merg
pe benzi iar viata deruleaza un timp uitat
in jurul meu
si totu-i uscat
de singuratatea ce m-a acaparat
deschid bratele
sa cuprind ploaia
ce-nlocuieste lacrimile
si sterge indoiala
cred ca merg
nici nu mai simt ca de fapt alerg
brusc ma opresc
in sincron cu ploaia
am in fata mea un abis
si munti ce-mi par vis…
m-am aseza am privit
si-am zis: Maine vine cu un nou rasarit…