Bedtime story…

Baiatul sarac si fata bogata…

A fost o data ca niciodata intr-o lume de mult uitata, intr-un timp de mult rapus sub un imperiu de mult apus, o poveste minunata despre un baiat si-o fata.A fost de mult si-a fost pe bune, o poveste ce se gaseste pana si in a noastra lume…a fost, este si va fi pana timpu-n loc se va opri.


Era deci, candva, demult un orasel in amurg ce se numea Singura Speranta.Era mai mult decat frumos si printre poporul putin sfios care il locuia, traiau doi copii printre altii de varsta lor.
Traiau…un baiat si-o fata…fetita, era saraca…muncea zilnic sa traiasca, desi era micuta fata, avea vre-o 10 anisori…dar zilnic ea muncea de zor.Statea la margine de-oras cu parintii ei saraci, ce-si duceau traiul de pe-o zi pe alta, mai injurand, mai acceptandu-si soarta.
In acelasi timp un june domnisor ce avea si el tot 10 anisori, imbracat in haine de sarbatoare, de la balconul camerei ,,mariei sale” a carei decor era uluitor de minunat, ce mai ca de imparat…jucarii una si una spuse oftand: Ce m-am plictisit, de voi cere o stea cerului, oare-mi va da una…apoi isi spuse in gand: sigur imi va da, ma cunoaste la fel ca toata lumea…
Timpul continua sa curga si copii au crescut…fata nu avea prea multa carte, parintii n-au putut s-o dea si pe ea sa invete, poate un viitor isi cladea, insa nu a fost asa. Stia ce-i drept sa citeasca, o invatase mama ei…cu scrisul se descurca, dar matematici nu stia. Ii placea cititul mult si imprumuta din biblioteci carti cu iubiri de poveste dar si gatitul indrazneste…Si era frumusica fata si respecta orice fiinta…in saracia ei lucie era totusi fericita.
A crescut chiar si baiatul inconjurat de lux si de cultura, mancare din cea mai buna, bauturi …cele mai fine si hainele cele dorite….insa amandoi acum aveau aproape 17 ani…
Niciunul dintre cei doi tineri nu se cunosteau direct ea pe el …din auzite…el pe ea, in nici un fel.
Si in ziua de aniversare a baiatului se da veste in tinut ca tatal micului print a murit subit, in scurt timp si baiatul se imbolnaveste grav si afla ca nu exista leac pentru boala sa si nici una din bogatiile sale nu ii pot procura leacul.
Mama lui e tot mai trista vazand ca pe masura ce trec anii boala lui se agraveaza si fara indoiala intr-o zi avea sa-l rapuna.
Cum spuneam anii au trecut si fata a crescut si ea, parintii ei au imbatranit , ea s-a casatorit , auzise de necazul printului si ii era mila de el dar nu il putea ajuta.O ducea un pic mai bine decat in copilarie dar tot saraca, modesta si respectuasa era.Si lumea o indragea doar pentru asta iar sotului ei o iubea pentru ceea ce era.
Intr-o dimineata printul si mama sa au decis sa faca o plimbare prin imparatie in ciuda starii delicate in care se afla baiatul, luand pranzul la cel mai bun local din oras…Se facuse seara de-acum si printul se plimba printre casele in care se aprinsera deja felinarele si se opreste in fata uneia…atat de umila dar care degaja atata voie buna si caldura, si din care mirosea atat de bine cina care se pregatea in mica bucatarie improvizata…un miros care il incanta pe print si il intriga pentru ca gustase atatea mancaruri alese dar pe aceasta n-o ghicea.
Statea ganditor adulmecand mireasma frumoasa la un metru de fereastra cu pricina in timp ce o batranica sedea la intrare pe un scaun la casa de peste drum.
– Cum poate fi fericita cand are atat de putin, se intreba printul, gandind cu voce tare…
– E fericita pentru care ce-i trebuie nu ce-si doreste, ii raspunde batrana auzindu-l…
La aceasta replica printul, cu toata cultura sa…nu avu replica.Se gandi un moment apoi indrazni sa bata la usa.
– Alteta ce onoare ii raspunse fata, pentru ca nimerise tocmai la fata despre care vorbeam…
– Dimpotriva, grai printul…Fa-mi onoarea sa ma bucur de putin din bogatia ta…
Si asa a si fost , in acea seara fata cu sotul si familia ei au luat masa cu printul…iar dupa acea seara printul a fost alt om…boala l-a rapus doi ani mai tarziu dar a murit putin mai bogat sufleteste realizand ca banii nu inseamna nimic daca nu ai sanatate si iubire.
Fata a trait mai departe pana la sfarsitul vietii sale dar a trait fericita si a fost bogata pentru ca a avut ceea ce i-a trebuit si nu ce si-ar fi dorit, si anume sanatate si iubire…averi mai mari decat tot aurul lumii…

Morala : Nici macar in orasul Singura Speranta nu ai sansa sa-ti cumperi viata cu bani….sanatatea si iubirea nu au pret …ferice de cine le are, pacat de cine le pierde sau nu le stie pretui.Omul e fericit atunci cand are putin …singurul lui necaz este ca nu-si da seama de acest lucru ­čÖé 8->

THE END… ­čÖé