La tigara…

Stateam la o tigara cu picioarele atarnate prin barele unuia din multele poduri care traverseaza Bega, scuturand cu aroganta scrumul care ramanea in urma nicotinei consumate…

Eram cu Green, cea mai buna prietena a mea…depanam amintiri pe care le cunostea deja, totusi am inceput sa ma revolt si sa-i povestesc, unele lucruri din nou, altele in premiera.

– Cand te gandesti ca totul e numai din cauza lui…eu nici macar n-am vrut sa fumez, el m-a invatat, el m-a obligat….m-am simtit obligata, doar de dragul de a face cat mai multe lucruri impreuna, pana si sa ne distrugem sanatatea…tot impreuna.

Totul a inceput atat de prostesc…

…intr-o seara in care ma asteptam la orice mai putin la el, un afurisit de concert intr-un skatepark , nimic mai urban, in timp ce o formatie fantoma de punk cu influente Green Day atat de perceptibile in mijlocul unor oameni care nu s-ar despartii in viata lor de perechea de osirisi sau dc-uri si evident placa, plus alte cateva lucruri, bune de mentionat cum ar fi tigara, berea si ghiozdanul.

Eu eram un fel de new comer, eram departe de perechea mea de osirisi sau dc-uri, detestam berea si eram prima care se opunea fumatului. Era vara in care gustasem si eu din muzica punk pentru prima data si ce metoda mai buna sa incepi sa asculti punk decat prin definitia originala a punk-ului the one and only Green Day.

Purtam o pereche de jeans si niste Nike-uri, un maiou alb, lejer si-o geanta pe-o parte. Primul obicei pe care l-am deprins…indispensabila geanta, desi eram departe de stilul de punk kid.

Imi faceam loc printre multimea agitata si incercarea nereusita a unui ollie, a unui tip din lateralul meu, dand cu piciorul in dozele goale de bere si de suc…de cola mai exact.

Pe cei de la ,,noua revelatie” cu ironia de rigoare ii chinuia talentu pe scena montata in mijlocul rampei, ma simteam cam stinghera, eram cu doua foste colege care nu dadeau prea mult pe mine, eram constienta ca eram o piesa din alt puzzle intre atatia punk-eri, dar imi placea sa experimentez, mereu mi-a placut sa ma strecor prin fel si fel de medii de viata…si cum mediul meu general de viata e cel urban…am de unde alege.

Cum ziceam ma simteam stinghera, trebuia sa scap de treaba asta cumva intr-un mod independent fara ajutorul lu’ tanti bere sau a lu’ cumatra tigara. Exclus!

Scanam imprejurimile, nu prea mai aveam incotro sa merg, ajunsesem in fata scenei, tobele sunau de nota 10, dar chiatarile erau atat de prost acordate ca pana si zgariaterura de creta pe tabla mi-ar fi sunat mai bine in clipa aia…noroc ca tipii astia cantau doar o ora dupa care isi faceau numaru cei de la vita de vie, ei parca mai merita ascultati…Scanand am vazut sus pe rampa un tip, semana cu idealul, dar idealurile sunt cele mai periculoase…era saten spre blond cu ochii albastri, tenul alb imaculat, freza manga style, purta niste osirisi ponositi de praful atator baruri umblate si reumblate, avea niste blugi tipici marca levis si un t-shirt gri cu imprimeuri de peace, anarchy si sigle de volcom.

Pe toti ingerii cazuti…cum sa nu-l plac, era cu baietii, la tigara, la bere…si eu eram singura…din ce punct de vedere vreti sa luati cuvantul singura…

Destin sau intamplare, dupa concert m-am tinut de cele doua fete cu care cica venisem…asa am ajuns sa dau o raita prin papi, cel mai celebru bar de punk-ari din Tm…si l-am vazut.

Mi l-a prezentat Yovi, una din tipele cu care venisem, o saptamana mai tarziu eram ca cei mai buni prieteni, mergeam la suc, mergeam la concerte, mergeam peste tot…un an mai tarziu si-a facut un band, iar eu le faceam textele…sau asa ar fi trebuit, cantau cover-uri si atat.

Textele mele erau doar un pretext, inca nu m-am prins pentru ce, dar asta erau, sau eram eu prea imatura pe atunci ca sa stiu incotr-o ma indrept.

In cele din urma am ajuns sa facem multe lucruri impreuna, de la iesit in oras, la discutii de tot felul live sau pe mess…la inceput totul a fost atat de amical cum de fapt si trebuia sa fie.

Ce stupid imi pare totul acum…am ajuns departe, atat de departe incat a ajuns sa-mi faca cunostinta si cu Maria Ioana…am tras de cateva ori apoi am stat o ora in baie …Maria Ioana e un fel  de a spune marijuana, in caz ca nu v-ati prins, mi-a fost rau, dar cateva seri mai tarziu am fumat din nou si mi-a trecut…de alte dati era sa trec si eu…pe lumea cealalta.

Au avut concert in unirii in vara anului viitor dar degeaba, dupa primul concert s-a dus totul ca si cum nici n-ar fi fost…clar am fost la concert, l-am si felicitat…nu ca ar fi contat mult pentru el, a fost punctul de pe i, m-am prins cat de out si de far eram din si de lumea lor…de lumea lui. Mi-am dat seama si de faptul ca niciodata nu voi face parte din lumea aia, a fost o experienta unica, dar pe care nu mai vreau s-o repet.

Chill out…imi spunea, Chill out ? sa fim seriosi, nu-mi explic cum puteam sa-l ascult, cum sa nu ma stresez…

Whatever…oricum m-am cam distrus…ma simt undeva intre rai si iad, la un moment dat am decis sa ies din anturaj, el a decis sa-si faca prietena si totul ar trebui sa fie bine.

Cum sa nu incepi sa tii la cineva cand imparti un stil de viata…a trecut un an de la concert, nu l-am mai vazut decat intamplator…

Am tacut…

Stii Bega, e faina azi…si tigara e buna, mai buna ca inainte, am revenit eu dupa un timp.

-Hai fata, lasa tigara, s-a inserat…hai acas’ asta e…next time nu-ti mai complica viata, imi spuse Green.

-Vin…Ai pornit motoru ?

-Da…

– Mi-am lipit ultimul stiker cu volcom pe pod, stii nu…i-am spus.

– Mi-a zambit, a inteles ca a fost si ultima tigara stinsa de beton, voi supravietui…am mai facut-o.