Viata de caine – Poveste pentru copii

Viata de caine

La umbra unui tei batran trei caini stau de vorba, cel mai batran le spunea juniorilor de un an respective o luna, povestea vietii lui.

–         Ce apus frumos frumos bunicule, spuse Lord, cel mai mare dintre cei doi pui.

–         Asa e copii, replica dulaul.

Prince, catelul cel mai mic, puse botul pe labute, privind nostalgic, ca si cum era de acord cu companionii sai.

Admirand frumusetea apusului intre cei trei s-a facut liniste. Sir, caci asa il chema pe cainele cel batran, isi privea urmasii cu o sclipire trista in privire.

–         Bunicule de  ce ne privesti asa trist intreba Lord.

–         Prince, ciulii o ureche in semn de confuzie.

–         Nici nu stiti cat de norocosi sunteti, copii.

–         De ce bunicule ? intreba Lord.

–         Ei bine Lord, nu toti au norocul de a se naste intr-o familie buna, asa ca voi, din pacate nici eu nu am avut acest noroc.

–         Suna trist bunicule…

–         Este, Lord…asa ca ascultati si luati aminte prin cate poate trece un caine  defapt.

Catelusii au fost numai ochi si urechi din acea clipa.

–         Parintii mei, incepu Sir povestea, nu au fost nobili amandoi. Mama era o lupoaica frumoasa cu nuante de roscat in brunetul ei, iar tata  a fost un maidanez comun si iresponsabil.

–         Ce sunt maidanezii bunicule ? grai Prince intr-o maniera nevinovata.

–         Catei fara stapan si fara rasa, Prince.

Apoi relua…da, era un maidanez iresponsabil, dar frumos, nu era usor sa ajungi la o catelusa de rangul mamei, dar o sa vedeti si voi, femeile frumoase se uita la cei fara rasa, nu e ceva general, dar va veti convinge.

Asadar continua el, mama avea stapan, iar stapanul a decis sa nu pastreze nici un pui.

Ma nascusem deja de cateva zile, nici eu nici fratii mei nu vedeam inca.

Dupa cateva saptamani in care abia daca am ajuns la rand la lapte, intr-o dupa amiaza cand mama dormea ne-a luat pe toti, eram sase, eu  Casper, Jesse, Ruby, Ginger si Fulger, ne-a pus intr-un cos si ne-a aruncat intr-un lac, fara urma de regret.

–         Way…exclama Lord.

Prince scanci speriat si isi puse labutele pe ochi.

–         Da copii, spuse Sir, asta ne-a facut, stiu ca suna groaznic. Ne-am zbatut cum am putut, dar scanceam fara rost. Ma uitam in jurul meu disperat, spaima m-a facut sa deschid ochii. Vedeam in ceata, o intindere mare de apa  si in rest pustiu. Imi vedeam fratii cum se luptau sa traiasca in jurul meu, la fel ca mine, le auzeam scancetele si ma durea ca nu pot face nimic nici pentru ei nici pentru mine. Casper, Ginger si Fulger au murit sub ochii mei, scufundandu-se innecati in necunoscutul apei.

Era o noapte de-a dreptul furtunoasa. Ploua cu galeata, pe Jesse am privit infrigurat cum a prins-o un sarpe, iar Ruby se agatase de mine. Nu stiam pe ce parte sa mai dau din picioruse ca sa nu ma scufund. In scurt timp a inceput si ea sa faca la fel ca mine pana ne-am lovit de un bolovan ce se despartea de mal prin 3-4 metri . Ne-am catarat pe el.

**

Spre dimineata, ploaia incetase. Stateam lesinati pe acel bolovan, iar cand se apropiase pranzul pentru ca s-a facut mai cald, au iesit copii oamenilor la joaca.

Astfel ne-a gasit Michael. Un baietel de vreo 9 ani, purta ochelari, parea de treaba, insa m-a luat numai pe mine, Ruby a ramas plangand in urma. A avut macar bunavointa de a o muta intr-o cutie pe uscat.

Mi-a mers bine, vreme de o luna. Vedeam mai bine, ma mai ingrasasem, iar ei mi-au pus numele Spike, banal si nepotrivit, dar nu conta, eu stiam ca mama mi se adresa cu numele Sir.

In tot acest timp, Ruby traia din mila oamenilor. Copii veneau mereu  si se jucau cu ea, ii aduceau lapte si resturi de prin bucatarie, se multumea cu ce primea, dar era foarte confuza, nu stia nimic de mine.

Dupa o luna, din pacate parintii lui Michael, au decis sa nu ma mai tina, asa ca m-am vazut in strada din nou.

Am cautat-o pe Ruby si am hoinarit amandoi pe strazi in noaptea aceea pana am ajuns la o firma. Eu si Ruby am stat la firma aia vreo doi ani. Ne-a mers chiar bine acolo, mancare, adapost si tratament medical. Eram in floarea varstei  pe atunci, cum se spune.

Dupa acesti doi ani firma s-a destramat. Patronul a luat-o pe Ruby la el acasa, au trecut 13 ani de atunci si nu am mai auzit nimic de ea.

–         13 ani ? s-a mirat Lord.

–         13 ani copile, 13…

–         Asadar, continua Sir, eu am ramas din nou pe dinafara.

M-am vazut din nou parasit, lasat in voia sortii…sa stiti copii mai bine pe cont propriu, nu va bazati pe altii ca nu se stie. Sa fiti mereu pregatiti pentru greu.

Am inceput din nou sa hoinaresc. Mancam ce apucam, cand apucam. Am ajuns intr-o zona unde cainii nu erau agreati, copii dadeau cu pietre, unii oameni ma loveau cu piciorul ca sa ma dau din calea lor, cu toate ca as fi inteles si dintr-un semn.

–         Cata rautate, spuse Prince cu glas trist si tremurat, adancindu-si boticul in labute.

–         Sa stii Prince, spuse Sir, nu e intotdeauna rautate, de cele mai multe ori e ignoranta si inconstienta.

Cei doi pui au privit tristi.

In fine, am plecat  din aceasta zona cat am putut de repede, apoi am ajuns intr-o zona in care domina o haita de caini. Dupa ce m-am batut cu seful grupului, era asa de ingamfat ca se credea Alfa, am fost acceptat.                      Trebuia sa fac parte din ceva, sa am o acoperire pentru ca singur era prea greu.

–         Din cauza asta ai cicatrice la urechea dreapta, bunicule Sir ?

–         Da Lord, de aceea.

Am trecut prin multe si cu ei, continua el, pana intr-o zi cand m-au prins hingherii.

–         Vaii, au exclamat puii.

–         Am dus-o rau de tot acolo, batai de la oameni, batai cu cainii, a fost prima data cand am muscat pe cineva, ma saturasem de tratamentul lor rau. In acea clipa imi semnasem condamnarea. Au decis sa ma eutanasieze.

Prince a inceput sa scanceasca.

–         Bunicule, copii n-ar trebui sa auda asa ceva, spuse Lord.

Prince se uita la Lord, si marai.

–         Gata copii, ii linistii Sir, apoi nu stiu cum s-a intamplat, relua povestea, dar ma gandesc ca au gresit vaccinul, pentru ca m-am trezit la o groapa de gunoi, fara sa stiu de cat timp ma aflu acolo.

–         Vezi Prince, spuse Lord, daca nu esti cuminte cand cresti ajungi la groapa de gunoi.

Prince isi puse din nou botul pe labe, iar Sir se uita urat la Lord care a inteles ca nu trebuia sa spuna asta.

N-am stat acolo, relua Sir din nou, m-am intors pe strazile din oras, dar cred ca am nimerit in alt oras, iar mai apoi am aflat ca era defapt un sat.

Aici am cunocut-o pe bunica voastra. Nu era de rasa, dar n-ai fi zis asta la cum arata. Am avut grija sa aduca puii la lumina, feriti de ochii oamenilor, astfel incat au crescut toti mari si puternici. Unii au decis sa ramana cu noi, altii sa plece.

–         Ce bine ca mama a ramas, spuse Lord.

Sir i-a privit pe amandoi senin.

Prince si-a amintit ca Lord ii spusese ca e copil si au inceput sa se muste in joaca. Leyla, mama lui Prince la chemat la ,,masa’’,  iar Sir si Lord  au ramas la umbra Teiului privind cum  soarele se  adancea tot mai mult intre dealuri.