Usa din tabla…

Era seara. Abia mai scriam la ultimul curs din acea zi.

Panoramicul de la etajul trei era extraordinar. Intunericul

parea ca se lasa treptat peste agitatia orasului, pastrand inca

luminata linia orizontului care despartea cu eleganta in

departare cele doua planuri si anume, cel terestru de cel aproape

transparent.

Mi-era foame, iar timpul pana la finalizarea cursului parea ca

nu mai trece. Proful era acaparat de pasiunea muncii sale,

predand astfel cu daruire materia fata de care jumatate din noi

nu eram interesati. Ci doar ne faceam datoria scrisului ca sa

ne asiguram materialul din care vom invata pentru examen.

Mai lipseau douazeci de minute pana la mult asteptatul final.

Pentru o clipa tacera s-a lasat peste spatiul plin de studenti,

numai vocea ,,profului” dicta cu hotarare o definitie.

Timpul se scurgea mai accelerat acum. Am lasat pentru o

clipa pixul jos din mana obosita. N-am putut sa nu observ lumina

rasfranta care proiecta asupra tablei o iesire inexistenta din

context. Usa din tabla a ramas doar atat,  o proiectie, iar eu

a  trebuit sa astept inca opt minute din nou interminabile pana

la plecare.

In tot acest timp vocea ,,profului” suna vag, ca un ecou

distantat ce se apropia tot mai mult. Reluasem deja scrisul, iar

cand am pus punct ne-a reamintit tema pentru data viitoare si

ne-a dat liber.

P.S. Usa din tabla disparuse de mult ! 🙂

Semnat :  RS – Raluca Sandu