Misterul din Bozovici

Articol scris anul trecut ( 2010 ) la Bozovici.

Cand soarele nu-i mai mare pe cer decat o portocala, atat de mare incat am impresia ca e inca o gaura in ozon, insa una mai apropiata, atat de tangibila imi pare incat ma face sa imi doresc sa o largesc cu degetul, parca dezvelind lumea de plapuma de pacate care o acopera. Atunci e momentul in care cele trei cruci de pe dealul de vest al Bozoviciului par mai misterioase ca niciodata.

Circula povesti din batrani care spun ca intorcand clepsidra invers, s-ar scurge mult prea mult timp inapoi ca cineva sa isi mai aduca aminte motivul celor trei prezente crestinesti care pe langa simbol al credintei, au devenit de-a lungul anilor o emblema a satului cum afirma chiar unul dintre localnici.

O legenda frumoasa care roteste in jurul crucilor si care explica prezenta a doua  din ele cel putin, este invaluita in iubire.

Se spune ca demult, pe aceste meleaguri doi tineri, baiat si fata, s-au iubit precum Romeo si Julieta a maestrului Shakespeare. La fel ca ei, iubirea lor nu a fost aprobata de normele sociale atat de putin necesare uneori, sau de familie si la fel ca eroii lui Shakespeare s-au sinucis, sperand ca astfel vor putea fi impreuna pentru eternitate pe alt taram.

Pare fascinant faptul ca iubirea, cea care pana si biblia spune ca nu va pierii niciodata, pare sa plaseze cate un Romeo si o Julieta in fiecare colt de lume. Adevarat este ca nu e Bozovici, Verona, dar iubirea e aceeasi sau chiar mai puternica peste tot, pentru ca atunci cand vorbim de iubire, omonima cu sinceritatea, falsitatea se autoelimina.

O alta spusa referitoare la cruci, una care s-a inradacinat atat de mult intre locuitorii zonei incat a devenit traditie, este aceea ca an de an, cu ocazia Sfintei sarbatori Pascale, se face foc din cauciucuri pe deal, in apropiere de cruci si se ciocnesc oua rosii cu pricina Invierii lui Iisus. De asemenea este de mentionat ca din varful acelui deal se observa iesirea din biserica a crestinilor din satele apropiate si anume : Prigorul, Patos, Barlovenii Vechi, Prilipet,  Rudaria ( Eftimie Murgu ), Bania, Garbovat, Sopotul Vechi, Dalboset, Lapusnicul Mare si Moceris…in ordinea corespunzatoare.

Cea de a treia cruce, ramana si spre dezamagirea mea un mister in continuare. Singura legatura cu legenda era o femeie inteleapta si foarte batrana din orasel, care nu mai este in viata.

Fiecare bucata de pamant, in orice colt de lume, are legenda ei, caci fiecare veac apus  acopera urmele din pamant ale civilizatiilor de moarte supuse, a cavalerilor ce candva se luptau cu dragoni sau a iubirilor nescrise si nespuse inchise in suflete de mult rapuse. Astfel, nici Romania nu se plange de legende, aceasta fiind una marunta intre atatea alte sute mult mai profunde.