Despre fericire (in continuare la seria cugetari)

Doua tipuri de fericire…

Nu stiu cati ati observat ca data trecuta venind vorba despre fericire, am inlocuit-o cu ideea de a fi multumit…nu mi-a fost teama sa pronunt cuvantul fericire ci l-am pastrat pentru a va explica azi punctul meu de vedere asupra fericirii.
Sigur…cand ne gandim la a fi fericiti fiecare avem in gand lucruri diferite, unii lucruri materiale ca masinile, banii sau pur si simplu haine care ni se par mai frumoase decat cele pe care le avem, altii in schimb ne gandim la familie, prieteni, iubire sau poate ca altii le avem in gand pe amandoua dintre aceste aspecte referitor la fericire.
Totusi…pentru ca viata e plina de poate, dar, daca si totusi ….din experienta mea pot sa va spun ca in lume exista doua tipuri de fericire. Fericirea lumeasca si fericirea cereasca. Sa fac lucrurile mai clare…chiar daca pare ca ne putem bucura de amandoua, pentru ca toti murim fizic la un moment dat…nu inseamna ca asa si e.
Lumea ce ne inconjoara e alcatuita dupa un plan al lui Dumnezeu, intocmit de la inceputul vremurilor pana la sfarsitul lor, iar omul e facut cu libertatea de a alege daca prefera sa-si traiasca viata lumeasca cu tot ce pare fericire in ea, adica toate bucuriile pe care ni le ofera familia, prietenii, scoala sau sa il urmeze pe Dumnezeu catre fericirea cereasca, anume prin post, rugaciune, lepadare de sine, fapte bune si chiar sihastrie. Bineinteles ca atata timp cat nu ducem o viata plina de excese de tot felul putem dobandii fericirea lumeasca prin multumirea de sine, dar aceasta latura a fericirii lumesti, dobandita prin multumirea de sine…cred ca este foarte greu de obtinut astazi pentru ca din pacate am crescut cu ideea ca trebuie sa avem mereu mai mult.
Se spune ca toti suntem chemati la mantuire, se spune ca toti putem fi asemenea Lui si se mai spune ca drumul nu e deloc usor. Desi toate acestea sunt adevarate, alegerea ne apartine si trebuie tinut cont ca orice am alege, ramanem fii lui, atata timp cat alegerea noastra nu ne departeaza de el ci ne apropie sau macar ne mentine in acelasi loc.