Claustrare/ Gand de noapte buna..( cititi in compania muzicii daca doriti)

Scrisa in 24.11.2011…seara, publicata azi 25.08.201…seara ­čśŤ

Inchisa in propriul meu trup. Ma zbat si ma zvarcolesc in interior. Ma doare, simt …bucurie, tristete si uneori cer iertare. Ma lupt, ma zbat, decad, ma ridic si iar cad. Stiu. Nu-mi apartin si totusi am drepturi aproape depline asupra mea. Beneficiez de mila. Adica pot sa aleg intre bine si rau, intre viata si moarte, intre rai si iad. Intre cele doua firi care zac in trupul uman. Cea buna si cea rea. Un razboi deplin se poarta in interiorul meu de fiecare data cand ma opresc de la a face ceva gresit. Orgoliul meu s-ar mandrii cu fapta aceea comisa, dar de dragul spiritului meu ma incarc sau accept toata vointa pe care o am sau care mi se da si renunt la rau pentru bine.

Imi pun intrebari de care altii nici n-au auzit sau realizat ca se pot adresa sau pe al caror rost nu vor sa-l inteleaga. Ma framant pentru timpul ce va venii, pentru mine si pentru altii. Pentru cine se va salva si pentru ce se va-ntampla. Uit din pacatosenie, ca oricum Dumnezeu e sus si stie ce face, dar oare eu stiu ce fac ? Ma simt presata de finalul filei ca si cum as scrie…ultimile randuri, clipe ale vietii mele. Ma agat in disperare de fapte lumesti si realizez ca e in zadar. Toate astea, iar si iar si tot ce-mi doresc e sa ma eliberez de trup si sa fiu vrednica de rai.

Un acompaniament muzical, cu traducere care sa exprime cat de cat starea mea.

Vitas -opera 2

n.a daca punem totul la plural si facem introspectie…cu totii suntem captivi in trupurile noastre, pentru ca ele trec dar noi…ca suflete, ramanem chiar daca nu aici pe pamant ci intr-un loc mai bun sau mai rau in functie de noi insine, pentru ca totul e in functie de cum suntem noi…