În ianuarie vă spun…de ce plang chitarele?! :)

La mulţi ani – sper să trecem cu toţii cu bine de acest an şi de cei care vor urma. Voi încerca să postez lunar gânduri despre viaţă, mine, voi, noi, lume, timp sau spaţiu şi ce imi mai traversează gândul. Printre aceste cugetări numerotate, dacă reuşesc voi mai posta şi alte litere frumos legate. Un an nou plin de iubire şi multă introspecţie – Raluthewriter.

P.S. De asemenea vă invit pe acest grup.

Mai departe vă invit la o scurtă lectură, prima din cele 12 care vor fin numerotate.

1. ,,De ce plâng chitarele…”

Am traversat veacuri, cu gândul unui final iminent. Confraţi de-ai noştrii s-au străduit sa ne avertizeze mereu, presupunând  cum va fi…ândepărtându-se de la cuvintele de bază. Anume că nici  Fiul, nici îngerii nu ştiu ziua şi ceasul zilei de pe urmă, doar Tatăl.

 Lumea-i prinsă într-o horă fără drept de pauză sau popas, puţini sunt cei care se rup de ea. Unii sunt atraşi inapoi, alţii reuşesc să se desprindă pentru totdeauna, anunţând în strigăte pe cei rămaşi de ceea ce se vede din exterior, dar nimeni nu schiţează nici o mişcare, hora îşi continuă jocul ca şi cum nicicând nu s-ar fi oprit, oamenii, mereu copii, îmbătrânesc în dansul ei şi nimic niciodată nu se schimbă. Femei aduc copii pe lume, prinse fără sfori în acelasi joc, iar copii cresc, orbi şi distanţi de adevăr în aceeaşi zi parcă eternă. Ca şi cum viaţa ar fi un singur an, veşnic, ciclic în care lunile, săptămânile, zilele, o iau mereu de la capăt. Cine conduce hora, cine ne face asta, de ce nu putem să ne oprim deşi unii am vrea, de ce vorbim despre lucruri spirituale şi facem lucruri materiale. Divinitatea va pune punct cândva curând şi istoria se va rescrie singură. Barbaţi în costume de animale, par să leviteze în jurul horei…cine sunt oare, ei se adresează horenilor, ei răsucesc cheiţe pentru bunul curs al lucrurilor şi tot ei cad, din cauza femeilor. Educaţia se degradează prin proastele exemple, iar viitorul se precipită pentru că nimeni nu are curaj să se rupă din hora, sa fie diferit, să fie mai bun. Curând se va spune…a fost odată ca niciodată.

Cugetare postată prima dată la Faţa cărţii – grup de literatură pe Facebook, coordonat de scriitorul Bogdan Munteanu. Mai multe despre proiect aici.