Cum imi schimba Erasmus viata (I)

Primele zile intr-o tara noua

1959268_10202587180233428_1495926386_nE unul din momentele in care mi-e greu sa incep sa scriu. Unul din motivele pentru care se intampla asta este ca…nu stiu daca sa povestesc doar lucrurile pozitive, daca sa glumesc…daca sa le imbin, sau daca sa vorbesc fara perdea despre tot ce s-a intamplat de cand am plecat de acasa.

,,Copilaria (mea) s-a maturizat sever[…] s-a lovit de N tipuri de caracter”. M-am trezit singura in mijlocul unor oameni pe care nu-i cunosteam si cu care comunicarea de orice fel parea o punte greu de construit. Nu atat din cauza limbii cat din cauza inabilitatii mele de a socializa bine intr-un grup nou si apoi….pentru ca pareau cumva dezamagiti cand auzeau de Romania, atunci cand eu imi spuneam cu o oarecare mandrie originea.

Pe de alta parte, desi am spus ca nu-mi e dor, si in linii mari, nu-mi e, se pare ca subconstientul vorbeste mai sincer. La inceput comparam orice imi amintea de Romania, imi amintesc chiar ca am gasit intr-o revista straina un articol amplu despre Maramures pe care i l-am aratat unei fete, fara sa-mi dau seama pe moment cat de plina de entuziasm eram. Bineinteles ca n-a interesat-o prea tare. Apoi mi-am dat seama de reactiile mele si ma gandeam de ce eu imi amintesc cu atata drag de tara mea si-s curioasa de traditiile celorlalti, iar altii n-au nici cea mai mica tendinta sa povesteasca sau cu atat mai putin sa intrebe.

Am intalnit si oameni minunati

Ocolind fara intentie party-urile erasmus la care in primele doua luni eram atat de disperata sa merg, sperand ca asa voi putea cunoaste mai multa lume, altfel de oameni, mai de treaba decat cei pe care-i cunoscusem pana atunci, am ajuns sa cunosc si oameni mai placuti. Asa am inceput cat de cat sa mai ies din casa si in altfel decat doar la scoala.

Multe calatorii

Dincolo de faptul ca sunt la Palermo. Am vazut si o parte din imprejurimile sale. Am avut norocul sa vad Roma a doua oara si saptamana viitoare ma asteapta Malta. Apoi inchei calendarul excursiilor pentru ca se subtiaza portofelul si …mai trebuie sa si invat ­čśÇ dar trec in agenda weekend-urile la mare, care din fericire e la 20 de minute cu autobuzul.

Chirie. In aceeasi casa cu doi baieti !

Da, ati citit bine. Pentru ca din doua variante rele am ales-o pe cea mai putin rea. In general studentilor care vin cu erasmus li se ofera spre inchiriere camere in apartamente situate in centrul istoric ca sa fie aproape de viata de noapte si de tot ce are orasul mai frumos. Partea proasta cu apartamentele astea e ca de multe ori chiriile sunt mari, iar conditiile uneori sunt rele. Dar studentii prefera sa locuiasca in ele tocmai pentru ca sunt aproape de viata de noapte, multi dintre ei lasand la o parte facultatea ( nu stiu ce se intampla cand se intorc, probabil ca se considera anul picat sau sunt profesorii din facultatile gazda indulgenti), iar apartamentul asta a fost cel mai curat, daca pot sa spun asa, pe care il vazusem pana atunci, chiar daca nu era in centrul orasului. Asadar, pentru ca in prima saptamana nu am avut internet si picasem efectiv intr-o alta lume decat a mea, am acceptat solutia asta de ultima ora. Tot ce mai adaug acum, e ca am luat lucrurile ca pe o provocare. De ce si ce boacane am mai facut, voi povesti in articolul urmator. ( pe care pe care il voi posta mai tarziu in seara asta sau maine)