Cum imi schimba Erasmus viata (2)

Dupa cele scrise in articolul anterior am avut o mare problema cu netul ( care e in general o problema, mai ales daca nu ti-l asiguri cum trebuie) astfel ca n-am mai avut cum sa postez articolul urmator a doua zi cum spusesem. Atunci, spre finalul articolului trecut vorbeam despre statul in casa cu doi baieti si boacanele pe care le-am facut.

Intr-un fel, pot sa spun ca am avut noroc, un minim de norc. Pentru ca sunt linistiti si pana acum nu am avut mari probleme, dar ce-i drept, eu nefiind foarte sociabila in general atunci cand vine vorba de baieti, mi-a fost si foarte teama in primele 3 saptamani. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca in primele doua saptamani abia daca ieseam din camera. In a 3-a saptamana m-am mai relaxat vazand despre ce si cum e vorba, dar…aventura continua:)

The Malta Experience

La vreo 5 zile dupa ce am scris prima parte a articolului, am plecat in Malta. O excursie organizata in care trebuia sa fim mai multi erasmusi decat organizatori, dar anul asta(cum sunt eu mereu norocoasa sa nimeresc in exceptii) am fost doar 3 erasmusi si restu care din ce colt a lumii a apucat sa vina. Toti baieti in jur de 30 de ani veniti sa bea si sa…vada ce mai pica. Genul de oameni care vad distractia prin tigari, alcool si viata de noapte, ca sa fiu decenta.

In ciuda acestor aspecte am vizitat si locuri minunate, am avut parte si lucruri pe care le-am taiat in sfarsit de pe To do list-ul meu. Am vizitat Valetta, Comino si Gozo. Daca Valetta ofera o panoramica superba, Gozo gazduieste Laguna Albastra, iar Comino pe langa muzeele sale ofera de asemenea o panoramica asupra intregii locatii, iar daca mai adaug si faptul ca intre Comino si Gozo se circula doar pe apa, cred ca ideea faptului ca au fost si momente frumoase devine si mai clara.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACe mai pot sa spun despre Malta este ca dincolo de lucrurile frumoase, a fost si o experienta de viata in plus pentru ca si aici revin la acel vers ,,copilaria s-a maturizat sever[…] s-a lovit de N tipuri de caracter”. Pe principiul am venit, am vazut, am plecat, Malta mi-a deschis o alta perspectiva asupra vietii, una despre care auzeam mereu, dar refuzam sa o accept, se pare insa ca viata n-a mai vrut sa-mi lase alta solutie. Pana la urma…I was in Malta Bitch, and that’s all that matters.

Inapoi in Palermo

Cand m-am intors mi-am reluat singuratatea. Dintr-o mie de motive si niciunul foarte semnificativ mi-e foarte foarte teama sa ies din casa seara singura, chiar si stiind ca trebuie sa ajung sa ma intalnesc cu alte persoane. Palermo e dincolo de toate un loc destul de periculos. Am oameni in jurul meu carora era sa li se fure telefonul din mana, care au vazut cu ochii lor, oameni ucisi, gramada zacand morti pe strada sau aud povesti despre fete care sunt hartuite de fel si fel de ciudati in centrul orasului ( care de pe la ora 19:00 e plin de insi ciudati), iar eu m-am trezit de curand ca am fost urmarita de curand de un ins care imi fila telefonul. Si atunci ? Cum sa nu-mi fie teama? Si totusi sunt destul fete pe aici mai curajoase ca mine si imi pica prost faptul ca teama ma face sa dau inapoi sau sa ma rog de unii si de altii sa ma astepte sau sa vina cu mine in locul cutare sau cutare. O teama pe care as vrea sa o depasesc dar…nici nu stiu ce-i mai bine, sa las teama sa-mi pazeasca spatele si sa ma tina acasa sau sa iau tauru de coarne si ies in lume chiar si cu riscul celor mai rele posibilitati.

Despre prietenie, in Erasmus

Cand am plecat de acasa mi s-a vorbit despre cat de minunat va fi in Erasmus si ce prietenii traince voi lega. Desi sunt constienta de toate gafele ce le port in talpi, ma gandesc ca din cauza faptului ca 3 luni eu practic nu am iesit niciunde, treaba cu prietenia merge mai greu. Dar mai e un aspect pe care nu reusesc sa-l inteleg. Mi s-a mai spus inainte sa plec si despre faptul ca strainii sunt superficiali si reci, lucru care nu-i departe de adevar, dar ma intreb oare cum percep oamenii astia prietenia daca exteriorizarea problemelor o considera slabiciune si nu fac decat sa pastreze distanta (sau poate, ca intotdeauna sunt eu norocoasa si la capitolul asta). Pe de alta parte sunt si romani pe aici bineinteles, dar prefer sa ma abtin de la comentarii.

Foto: Heidi Kirjavainen