O sa-mi fie dor sa am nisip in rucsac…

O sa-mi fie dor sa am nisip in rucsac. Mi-am distrus balerinii mergand pe jos si mi-am umplut sufletul de amintiri pe care o sa le port cu mine mereu. In mijlocul unei mici jungle sociale am intalnit si oameni cu care am putut sa-mi impart pentru un moment in timp, viata asta care la inceputul acestei aventuri mi-a arata ca paharul nu-i intotdeauna plin de la inceput.

Da stiu. Aveam sufletul incarcat si-am spus ca strainii sunt superficial si reci. Sunt, dar cum pana si padurea are uscaturile ei, am invatat ca oriunde in lume sunt si oameni calzi si oameni mai putin amabili. Am fost pusa in cateva situatii noi pentru mine la un moment dat si …chiar nu conteaza cu ce nota am trecut ,,testele” raman amintirile si lectiile preluate.

Erasmus mi-a deschis o usa pe care o sa fac tot posibilul sa nu o inchid curand.

fotoblog

Incet, incet, timpul meu de stat aici trece, se incheie. Deja au plecat 3 persoane, eu inca sunt pe aici, construind amintiri cu cei care-au mai ramas, capturand imagini fragmentare in privire cu ceea ce inseamna Sicilia. Se spune ca aici e adevarata Italie si asa si e. Am vazut si o frantura din nord. Nu se compara. Italia e asta. Aici. In sud.

Farmecul pe care Palermo il are e dat fara dubiu de Vuccirie, despre care o sa vorbesc intr-un articol viitor. Vucciria, Ballaro, oamenii deschisi, plimbatul pe strazile micute cu balconase specifice ale cladirilor si cosurile frumos impletite pe care le atarna dincolo de balcon ca sa nu mai coboare din casa. Tartina cu ricota, limonada Partinina si noptile erasmus petrecute la mondello(pe plaja) unde ma prinde rasaritul desculta pe nisip. Totul o sa-mi ramana acolo in suflet, oameni, locuri, crampeie de intamplari, chiar daca ei nu stiu asta ­čÖé

Cu toate ca mi-am interiorizat atatea lucruri de cand sunt aici, adevarul e ca prea putin manifest ceea ce simt in exterior. Deseori mi se spune in gluma ca vorbesc prea mult, tocmai pentru ca nu prea vorbesc. Aleg sa tac pentru ca vad si multe lucruri care nu-mi plac mereu si prefer sa ma bucur in sinea mea de tot ce vad frumos si de atmosfera in sine. Astfel imi asum rolul de observator, pentru ca de multe ori vorbind mult as pierde esenta lucrurilor si n-as mai putea sa observ cat de frumoasa-i viata cand esti Erasmus in Palermo.