Despre critica si monstrul din interior

Prima defininitie din dex online     defineste critica in felul urmator:

,,CRITICÁ, crític, vb. I. Tranz. A dezvălui lipsurile, greșelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri (arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare). ♦ A aprecia valoarea etică, artistică etc. a unei opere. ♦ A arăta cu răutate (sau cu exagerare) părțile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip răutăcios, născocind lipsuri și greșeli; a bârfi. – Din fr. critiquer.”

Prin urmare, intr-o prima faza atunci cand critici ( sau cand oferi un feedback negativ)  este foarte important sa oferi si modalitatile de indreptare ale persoanei/situatiei, dar mult mai important decat ce spui este cum o spui.

Oamenii in general fie nu suporta critica, fie o asculta in liniste, isi asuma ce considera ca le e de folos si mai departe invata din mers. Dar problemele nu vin atunci cand stii sa asculti o critica ce poate fi negativa sau pozitiva. Problemele apar atunci cand nu suporti critica. Iar critica se intampla sa nu o suportam atunci cand obiectul ,,atacat” reprezinta intr-un fel sau altul tot ceea ce suntem/ tot ceea ce credem despre noi insine ca reprezentam, la un moment dat in timp sau tot ceea ce e mai important pentru noi. Si aici putem vorbi despre diverse forme de arta ( scris, pictura, muzica) sau diverse aptitudini personale ( gatit, umor, sport, organizarea personala) sau orice alt aspect ce face referire la noi insine.

Al doilea sens din dictionar face referire la rautate si la barfa. Aici paleta ar fi una destul de larga, dar oare ce se intampla in momentul in care omul care se presupune ca ar trebui sa-ti fie alaturi, iti ,,sublineaza” fara motiv toate ,,calitatile” pe care el crede ca nu le ai? Totul trebuia sa fie bine intre voi, cand deodata nu esti bun/a de nimic si nu stii sa faci o sumedenie de lucruri. Nu te lasa sa incerci nimic pe principiul ca tu n-ai fi in stare. Toti avem momente de vulnerabilitate si momente de inceput. Un nou oras, o stare emotionala precara, primii pasi in invatarea unei noi limbi. Toate astea sunt lucruri normale in viata noastra, dar despre care cei care se afla in etape avansate, au uitat. Au uitat ca au fost si ei acolo candva, si acum arata cu degetul spre cel de langa ei, oricare ar fi rolul acestuia in viata sa.

Si aici prin urmare ne lovim de doi monstri. Primul e monstrul care ataca si al doilea e cel care se naste in urma atacului. Diferenta e data de faptul ca primul se manifesta la exterior, iar al doilea la interior. Care credeti ca e mai periculos ? Daca v-ati raspuns ca cel din interior, ati raspuns corect. Primul se naste din prea mult orgoliu, iar al doilea din lipsa lui. Insa cel de-al doilea e cu mult mai periculos pentru ca primeste din exterior referintele, esti asa si pe dincolo, dar foarte rar  si premisele: din ce cauza si cum pot remedia in modul meu toate astea, si cu atat mai putin se intampla sa primeasca timpul necesar, rezolvarii problemelor. Si-atunci incep sa apara frustrarile, depresiile, demotivarea, scaderea stimei de sine si o multime de alti factori deloc benefici pentru minte si suflet.

In postura de critic se poate afla oricine. Mama, tata, fratele, sora si chiar si prietenii cateodata. Mai exista si ceea ce se numeste presiunea sociala. In acest caz desi nu exista un singur critic constant, exista lucruri pe care le auzi in mod repetat si des de la toti cei din jurul tau.

Problema cea mai grava care se ridica in privinta criticii este ca ea poate construi caractere sau poate darama personalitati. Daca esti suficient de puternic poti sa intelegi cine te critica sa te ajute si cine te critica sa te ingroape. Critica nu i-a facut niciodata fericiti pe cei mai slabi. Pentru ca e ca si cum ai da cu pietre intr-o floare care abia incearca sa iasa. Dar daca ai curaj si perseverenta sa mergi inainte o sa-ti dai seama ca nu esti prima floare care creste printre stanci. Adu-ti aminte ca pana si ghiocelul se lupta si trece prin zapada.

Fa monstrul ala sa taca, de fiecare data cand tu insati/tu insuti ajungi sa crezi ca nu poti si in timp ce mergi inainte pe drumul tau, da-ti voie sa cresti si tine minte: asculta, zambeste si ignora tot ce nu te ajuta sa te ridici.