Dependenta afectiva si alte droguri sociale | Raluthewriter

In ultima perioada am inceput sa fiu mai atenta la oameni. Pornind de la mine, stiind ceea ce sunt eu in interior, incerc sa fiu atenta la ce-i afecteaza pe altii si ce reactii determina la ceilalti anumiti factori sociali care reies din povestile lor.

Asa am ajuns sa caut si sa inteleg cat de cat ce inseamna dependenta afectiva.

Desi toti suntem dependenti emotional de cei din jurul nostru intr-o oarecare masura, exista momente cand lucrurile scapa de sub control, dar asta nu se intampla asa din senin.

Sunt lucruri in jurul nostru care pleaca de la cuvinte rostite sau fapte si intamplari pana la contexte intregi care genereaza in interiorul unui om sau deblocheaza mai bine zis rani ce-au fost provocate in copilarie si care din diferite motive au ramas nevindecate.

Acesti factori generatori pot fi foarte variati: de la neacceptarea sociala, medii familiale neadcvate unde intra violenta fizica sau verbala, lipsa de afectiune, lipsa de atentie pana la abandonul propriu-zis.

Toate aceste aspecte deschid rani in interiorul nostru.Biblia spune ca trebuie sa ii iubesti pe altii ca pe tine insuti, dar si toate cartile de dezvoltare personala puncteaza faptul ca trebuie sa te iubesti pe tine ca sa inveti sa-i iubesti pe altii. Nimic mai adevarat, dar urmaream de curand un interviu la Oprah’s soul Sunday in care explica faptul ca atunci cand te iubesti pe tine mai intai te ingrijesti de tine si incerci sa-ti umpli interiorul/sufletul cu lucruri bune si abia ce-ti este tie in plus daruieti si altora, din punct de vedere afectiv. Dar nu am cum sa ignor anumite aspecte aici, care sunt destul de greu de rezolvat. Da, mai intai trebuie sa inveti sa te iubesti pe tine insuti ca sa-i poti iubi pe altii, dar treaba asta e o sabie cu doua taisuri. Pentru ca de fapt si de drept societatea e cea care te invata sa te accepti si sa te iubesti, acceptandu-te ea mai intai si dovedindu-ti-se afectiunea din exterior plecand de la parinti, copii de langa bloc, colegi de scoala, de lucru, si asa mai departe. Si apoi in cazul in care ,,acceptarea” si ,,iubirea” nu nu vine din exterior omul creste de copil cu tot felul de ganduri care-i construiesc caracterul si ,,stiind” la nivel mental ca ceilalti cred cutare lucru se vor purta in consecinta.

Asta pana cand la o anumite varsta ne lovim de critici: esti lenes, esti neingrijit, nu esti bun de nimic etc. moment in care de fapt tot ce ni s-a bagat in cap in mod mai putin constient de catre ceilalti, de cand eram copii, devine realitate in adolescentul/adultul care suntem.

Lucrurile astea reprezinta de fapt un gol imens lasat de lipsa de atentie si lipsa de afectiune pe care am simtit-o candva pentru ca a lipsi un copil de aceste nevoi normale si umane inseamna a-i spune indirect: tu nu contezi, tu nu esti important, am altceva de facut decat sa te ascult, sa te alint sau sa ies cu tine la o plimbare. Si-atunci la o varsta aproape adulta devine foarte greu sa depistezi de unul singur de ce pare sa nu te vrea nimeni. Si raspunsul e simplu: pentru ca nu te vrei nici tu. Pentru ca n-ai invatat sa te placi, sa te accepti, sa intelegi cine esti, tocmai pentru ca nu ti s-a dat sansa. Tocmai pentru ca niciodata n-ai simti cu adevarat ca si altii ar fi curiosi sa inteleaga cine esti, sa te cunoasca. Pentru ca n-ai invatat lucrurile astea si astfel n-ai invatat sa ai incredere in tine si in cine stii ca esti. Insa nu-i totul pierdut. Lucrurile astea se pot repara treptat invatand sa-ti oferi tu ce nu ti-au oferit altii: atentie, incredere si intelegere pentru ca nu exista nimeni in lumea asta pe care te poti baza mai mult decat pe tine insuti.

Mai exista totusi o latura ale acestor aspecte pentru ca vorbim dupa cum spune titlul despre depenta afectiva. Asadar toate cele enumerate mai sus au in unele cazuri urmatoarele repercusiuni:

1. Se intampla fie sa nu suporti sa fii singur. Plecand de la faptul ca indiferent in ce context social te-ai afla simti ca nu reusesti sa te incadrezi, sa te adaptezi, nu-ti gasesti locul si simti mereu nevoia sa vina cineva cu tine peste tot, simti nevoia sa fii insotit mereu si nu-ti place sa ramai singur acasa. Asta se intampla din lipsa de incredere in propria persoana care poate afecta unul sau mai multe planuri, dar asta e alta discutie.

2. Te atasezi de o persoana inainte ca lucrurile sa conteze cu adevarat. Aici, lucrul asta se poate intampla cand fie unul din parinti a lipsit din ecuatie fie cand desi prezenti au fost absenti din viata noastra din punct de vedere afectiv si atunci au creat un gol emotional care se resimte in viitoarele noastre relatii sentimentale. Si problema cea mai grava aici e ca atunci cand depinzi afectiv de cineva se poate ca pe moment sa nu realizezi, pana cand viata isi continua cursul si cel/cea fata de care ai dezvoltat o dependenta nu mai e aproape de tine, practic, sursa ta de atentie, de afectiune si de incredere brusc iti este luata, nu mai e acolo la indemana ta.

Cand se intampla asta de obicei simptomele sunt urmatoarele:

–  Te simti fara vlaga si nu gasesti nici o motivatie in a face ceva toata ziua.

Probabil la asta se adauga faptul ca ti-e dor si uneori simti ca n-ai aer pana cand nu te suna sau nu-ti scrie. Dar nu ti-e dor. Erai ca un borcan gol care-astepta sa fie umplut de tot ceea ce-i lipseste: energie, chef de viata, atentie, afectiune. Iar acum ca nu mai are cine sa umple borcanul -pentru o perioada simti ca nimic din ce faci nu mai are sens pentru ca ti-ai construit universul in jurul unui singur om, iar oamenii pleaca.

– Chiar daca nu te mai afli cu adevarat in acel context – mintea ta e inca acolo – tu inca traiesti ca si cum acel om inca mai face parte din prezentul tau.

In acest caz, amintirile raman vii luni in sir, motiv pentru care faci mereu conexiuni intre intamplari din prezent si cele din trecutul ( care e inca foarte prezent pentru tine ).

– Ai face orice sa readuci acele lucruri in prezent.

Doar ca nimic nu e pentru totdeauna. Viata nu se repeta niciodata, noi suntem cei care cadem mereu in propriile noastre capcane  din nevoi si din neputiinte. Octavian Paler spunea ca ,,ceea ce n-ai trait la timp, nu vei trai niciodata” – e o vorba care-mi place mult si care uneori se potriveste.

Astfel de simptome le consider valabile pentru dependenta afectiva pasiva. Aleg sa-i spun pasiva pentru ca se poate dezvolta in absenta unei relatii sentimentale propriu-zise cu o persoana. Ea apare de multe ori in cadrul unor simple relatii interumane.

Simptomele mai sus mentionate sunt cele principale, pe planul doi, dar nu mai putin importante sunt sentimentele de rusine sau vinovatie fata de persoana respectiva, care pot deriva tot din lipsa de incredere in sine si teama de respingere, din faptul ca undeva in adancul tau, nu te simti suficient de bun sau nu simti ca meriti ca cineva sa te placa si sa te iubeasca.

Dependenta afectiva e greu de cuprins intr-un singur articol si singurul mod in care se poate vindeca e prin dezvoltarea increderii in sine, prin acceptare a ceea ce suntem si cine suntem, prin a invata ca daca noua nu ne pasa de noi insine, nimeni din exterior nu va putea umple la nesfarsit borcanul, pentru ca toti cei care avem impresia ca ne-au reparat un pic, vor pleca la un moment dat fiindca toti avem drumul nostru si daca azi suntem pe o carare si ne intersectam cu cineva, maine traversam si ne intersectam cu o alta persoana si tot asa, cu scopul de a invata unii de la altii si de a creste  sufleteste. Iar daca iti pui toate sperantele intr-un om, tie ce-ti ramane cand el/ea pleaca ?