Toate/Toti sunt la fel. Oare ? (part 1)

Timpul trece, si majoritatea dintre noi trecem fugitiv dintr-o relatie in alta, altii avem relatii de durata, iar altii pur si simplu se joaca, mai o intalnire, o noapte spontana in doi, abordari peste abordari si anturaje mai mult sau mai putin calitative.

Dupa toata nebunia asta sub umbrela careia ne place sa spunem ca ne traim viata, vine o vreme cand tragem linie si dupa linia asta ne pierdem treptat speranta. Dragoste, relatii sanatoase ? ce-s alea? Toti/ toate sunt la fel, spunem intr-o doara cu o oarecare superioritate in glas, dar parca si cu necaz.

Dar nu. Niciunul nu seamana cu celalalt, fie baiat fie fata.

Problema e urmatoarea: Toti facem aceleasi greseli unii fata de altii…pentru ca ce-i drept niciunul din noi nu stie ce-i aia dragoste. Noi traim pasiuni trecatoare, sau atasamente puternice, dar prea putin si prea rar, iubim cu adevarat. Si-atunci, e normal ca daca majoritatea barbatilor fac aceleasi greseli fata de majoritatea femeilor, sa obtina aceleasi reactii de la ele, si invers daca noi gresim toate in fix aceleasi situatii/asteptari ale lor, nici ei nu vor da randamentul dorit in fata asteptarilor noastre.

Astfel, nicicare din noi nu pierdem timp. Si asta pentru ca vedem fericirea ca o cutie de bomboane, si-o consumam portionat, bucata cu bucata, moment cu moment. Nu mai vedem fericirea ca pe un tablou, nu avem rabdare sa pictam si sa terminam tabloul alaturi de o singura persoana  ca sa-l privim la final in ansamblul sau. Nu ne mai intereseaza ce ramane in urma ci ceea ce ne vine inainte.

Toti suntem la fel unii pentru ceilalti, pentru ca nu invatam niciodata sa ne cunoastem in profunzime, ne rezumam la lucruri de suprafata, iar daca suprafata (ca si capota masinii, atat de zgariata in traficul zbuciumat al vietii) nu ne multumeste, alegem sa o luam de la capat cu altcineva, doar ca sa ajungem iar in acelasi punct mort, in loc sa ne asumam investitia, fiindca investitiile cer timp, iar timpul de mult nu ne mai sustine.

Si-apoi, cu cat mai putini cu atat mai bine, cine ne pune sa-i/ sa le incercam pe toti/toate? Dar despre asta in partea a II-a, pe care o voi posta curand.