In goana dupa joburi…

Bun. Am terminat studiile neoficial de un an de zile. De cand m-am intors la sfarsitul lui iulie 2015 din Italia pentru a doua oara. Oficial, am terminat in februarie anul asta, ca abia atunci mi-am sustinut dizertatia.

De-atunci…din iulie, tot caut joburi. Si mai mari si mai marunte. Am trecut prin telemarketing, xerox, gradinita, promovare de pub si nu mi-am gasit locul niciunde. La unele interviuri, cand auzi ce pretentii au, te rogi tu sa nu te mai caute. Azi de exemplu, am fost la un interviu, parea jobul vietii, asta daca nu se lucra doar doua zile pe saptamana cu plata pe ora si in functie de cate grupe de studenti ai, la un centru de limbi straine. Pe scurt asta inseamna 280 de lei pe luna. Ce faci cu banii astia ? Da. Iti mai iei un job, raspuns corect. Dar eu nu vreau un al doilea job, vreau doar un job, in conditiile in care m-am pregatit 5 ani in plus ca sa-l merit, pe langa cei 12 de bun simt. Si nu sunt doar eu in situatia asta, stiu.

Partea cea mai proasta…

in toata treaba asta este ca pe masura ce trece timpul cad tot mai mult in starea aia lamentabila de a ma plange la toata lumea de cat de aiurea e totul, pentru ca, nu stiu cum sunt altii, dar pe mine statul degeaba pe termen lung ma baga in depresii la propriu. Cautarea asta fara rezultat, ma intristeaza atat de tare ca uneori nu mai stiu care mi-e drumul. Dau meditatii, dar nu-i destul. Singurul meu  AS in maneca e invatamantul. Dar nu. Nu inca, pentru ca simt ca pot mai mult si vreau mai mult. Invatamantul e undeva acolo, la indemana oricand ma decid.Dar mie (noua) nu-mi (nu ne) plac lucrurile la-ndemana.

Si Forever Living…

E tot la indemana mea si e ca efectul ala de grup, vrea unu vor toti. Asa si aici, doar ca invers, daca nu merge un lucru, nu merge nimic. Nu mai am motivatie nici pentru Forever, dar ma incapatanez.

Stagiile de practica ?

Da, aici e alta poveste, tot cu si fara bani. Ca, nu-i asa, daca vrem sa ajutam un tanar sa reuseasca, presupunem ca are 1000 de euro sa vina in alta tara si sa traiasca o luna pe banii lui de student sau proaspat absolvent pana la primul salar. Salar de relocare ? Doamne fereste!

Si uite asa ma invart in cerc.

,,Si de ce nu te angajezi vanzatoate ? Am auzit ca is multe joburi in Timisoara.”

Da, la supermarket, e plin de joburi, mai ales atunci cand esti genul care se impiedica pe asfaltul drept si n-ai iubit matematica.

Ah, si mai ceva. Pentru cei care se intreaba de ce nu mi-am gasit locul niciunde…sa nu-mi spuna mie careva ca traim in civilizatie. Majoritatea oamenilor au caini mai inteligenti ca ei, in conditiile in care multi vin la lucru sa vaneze, nu sa traga pentru bani.

In alta ordine de idei si in incheiere, o parte din mine ar sta, cealalta ar vrea sa-si ia zborul din tara, dar n-are aripi (bani), ce va fi, doar Cel de sus stie, dar ca sa fiu sincera, acum ca m-am plans si public in fata intregului internet, sunt mai mult decat sigura ca lucrurile se vor indrepta curand, cred ca asta era solutia, nu stiu cum de n-am vazut-o mai devreme :)))

Mult succes tuturor colegilor de suferinta!