Tragedia de la Nisa si restul lumii

E 7:28 acum cand incep sa scriu. Abia am deschis ochii si primele stiri ale diminetii sunt despre intamplarea cea fara de cuvinte de la Nisa si revoltele din Turcia.

Eu sunt acasa si ca multi dintre noi inca am gand de duca, inca vreau sa ma urc fara teama in avion, sa plec, sa vad lumea, sa-i vizitez toate colturile.

Avem vise mari. Vise care se bat cap in cap cu realitatea, vise care in timp ce se indeplinesc, in timp ce o femeie devine mama, alteia ii moare sufletul intr-un colectiv, altii tocmai au aflat ca sunt sanatosi, iar in salonul urmator un om moare de infectii spitalicesti, o studenta tocmai si-a luat licenta in timp ce un alt tanar viseaza sa afle gustul painii prins in lanturile unui sistem de sclavie mai ceva ca in antichitate, iar undeva in lumea asta sunt copii care au totul si copii care nu stiu ca ,,totul” exista si paradoxurile pot continua.

Si apoi avem Facebook, platforma care ilustreaza cel mai bine paradoxul:

13720408_1191339934231157_496587408_o

Alertele din Turcia in opozitie cu poza unui rasarit de soare din partea cuiva care exploreaza o noua tara. Lumea e inca un loc mare si plina de posibilitati, lumea poate fi orice vrei tu sa fie, dar nu va fi niciodata un loc drept.