Ce inseamna sa fii femeie, dar pe bune!

Bat la usi, fictive si reale. Visez mult si fac putin. Fac multe si putine se observa. Sunt 24 de ore, 24 de ore in care eu ma deprim, imi revin, dezamagesc si sper, cad si ma ridic, sunt trista sau vesela, ma doare si imi trece, ma bucur si-mi pare rau. Pierd timp in fata unui laptop cu activitati boeme. Ma cert in sinea mea si ma zbat sa realizez, sa construiesc, sa continui sa sper si sa mai cred si sa mai visez si sa nu ma las…sa merg inainte.

Sunt femei, femei pe care le cunosc, femei care duc vieti aparent normale in ciuda haosului din sufletul lor si a ranilor inca vii provocate de familie, de felurite iubiri, de oameni episodici din viata lor.

Sunt femei, care au tara la degetul mic in 8 ore de munca si care in ultimele 4 ore din zi isi construiesc propriile vise. Si le ridica din cenusa in ciuda oricarei pareri. Nu conteaza ca e un hobby, un talent sau o afacere proprie ele sunt acolo, sunt pe pozitie, constiente de scopul lor.

Femei care, atunci cand ele se simt cel mai rau, gasesc puterea sa-i incurajeze pe altii. Femei-mame, femei surori, femei-prietene, femei-sotii sau iubite, femei de afaceri sau femei care in ciuda numeroaselor roluri, au invatat sa nu renunte la ele.

Dar ne vede oare cineva, vede cineva lupta noastra si zbuciumul din fiercare zi. Simte cineva ce furtuni se dezlantuie in sufletul nostru, ce ne striga constiinta, ce ne trage in jos si ce ne da curaj sa mergem mai departe chiar si atunci cand tot ce ne dorim este sa ne oprim si sa admiram cerul?!

Pe aceste femei le cunosc si ele vor intelege. Vor intelege ca o campanie ca a celor de la Lactacyd este pentru femei ca ele, femei puternice, femei care lupta pentru visele lor.

Sa fii #femeiepebune inseamna deci printre atatea altele, sa ai curajul de a inainta chiar si atunci cand tot ce vrei  sa faci e sa fugi.