Suferinta. Intre necesitate si intamplare.

Suferinta, desi  face parte din viata, poate avea mai multe nuante cu trecerea timpului, anilor, privind tabloul vietii noastre in ansamblul sau si ajungand sa intelegem si sa interpretam cele intamplate, suferite, in functie de propriul context social si emotional.

Indiferent din ce punct de vedere alegem sa privim lucrurile, fie ea in plan crestinesc sau karmic, in ambele situatii, suferinta a fost si este vazuta in continuare ca un invatator al vietii noastre. O etapa a vietii, din care noi avem responsabilitatea de a prelua anumite intelesuri, idei, lectii cu care sa mergem apoi mai departe catre capitolele urmatoare, mai pregatiti.

suffer2

Exista insa doua tipuri de suferinte, as indrazni sa spun.

  1. Pe de-o parte vorbim despre suferinta tipica sa-i spunem, cea care ne survine intr-un moment neasteptat al vietii si pe care suntem responsabili sa ne-o asumam impreuna cu lectiile care vin odata cu ea. Aici nu ne ramane decat sa fim puternici si sa depasim momentul.
  2. Se intampla insa, sa dezvoltam blocaje sau ceea ce in engleza s-ar numi ,,pattern”. Si aici ne vom referi mai pe larg la modul in care suferinta este vazuta ca o necesitate, din pricina acestui pattern.

Normalitatea suferintei:

In primul rand, ce este acela un pattern ?

Pathern-ul desemneaza la baza, un model, fie el de viata, de comportament, de gandire etc.  Este bine de stiut si inteles, faptul ca toti avem un pattern initial si un pattern secundar. Pattern-ul initial este cel cu care pornim din viata de familie, practic, de acasa, din copilarie. Stiti vorba aceea ca un copil face si el ce vede in casa ( pentru ca prima forma de invatare este imitarea)?! Ei bine, in baza pattern-ului/modelului familial, noi ne proiectam primele impresii despre viata si cum trebuie sa fie ea. Ceea ce este important in cazul pattern-ului initial (pe care il vom avea prezent toata viata) este sa intelegem la o anumita varsta, ca nu trebuie sa ne identificam permanent si in totalitate cu el, astfel facem loc pattern-ului secundar, in care dezvoltam propriul model de gandire si de viata.

Pana se face trecerea de la un pattern la altul, omul se afla in acel blocaj despre care vorbeam mai sus. Iar asta se intampla pentru ca daca in cadrul modelului initial de viata, copilul de atunci a vazut in jurul sau violenta, lupta, stres, necazuri, victimizari si frustrari revarsate in certuri in cadrul familiei, in pattern-ul sau, ca adult va intelege ca lupta si abuzul intr-o relatie sunt ceva normal, chiar si atunci cand lupta singur, chiar daca nu-si da seama ca lupta singur.

Intr-un astfel de context, cand omul priveste suferinta ca pe o normalitate, nu mai intelege ca poate depasi acel moment, ca poate cunoaste oameni mai pozitivi, mai putin abuzivi, mai implicati si mai constienti, ca viata este printre altele mai ales despre a te construi pe tine, indiferent de la ce ,, nivel ” pleci, iar a construi este desigur departe de aspectele materiale, in acest, caz ci despre a te construi si reconstrui sufleteste, a te dezvolta ca persoana si a intelege ca ,,normalitatea” ta nu este normalitatea generala, nu este normalitatea vietii. Viata este bine sa fie desemnata pe cat posibil de echilibru, interior si exterior, atunci cand depinde de noi, si partea buna este ca in 90% din cazuri, depinde de noi.

suffering-help-300x198

Sigur, nu putem controla ce oameni intra in viata noastra, dar putem intelege ca atragem ceea ce suntem. Si mai putem intelege ca avem zeci de posibilitati de a iesi din acel ,,matrix”. Si daca nu o spunem cu claritate, putem lasa se se inteleaga ca vrem sa fim ajutati, cautand contexte sociale noi, oameni mai calitativi macar prin ceea ce spun daca nu si prin ceea ce fac, dar se poate. Important este sa vrei cu adevarat.

.blinded-400x265

Prin urmare, intelege ca viata in sine este o calatorie cu opriri temporare, nu te bloca intr-o singura gara, pentru ca e posibil sa treaca trenuri care nu mai vin, daca nu cobori intr-o anumita statie, atunci cand vine momentul. Invata deci sa nu faci dintr-o situatie data, o necesitate permanenta, o normalitate nociva, doar a ta.