A fost odată un rege pe nume Mihai I

 

Nu merit să scriu asemena rânduri.

Niciunul din noi nu merităm. Pe vremea când regele scria istoria înfruntându-l pe Hitler la doar 20 și ceva de ani mulți dintre noi, inclusiv eu nu doar că nu existam, dar nici părinții nostri (dacă erau născuți și ei) nu își imaginau vreodată că ne vor avea pe noi cei care suntem astăzi.

În ultimele zile, s-au vândut mai multe cărți în legătură cu casa regală și regele Mihai, împreună cu CD-ul cu muzica regelui, decât oricând altădată. Și cu toate că nu e un lucru rău în sine, stau și mă întreb: până acum de ce nu?

E drept că nu ni s-a vorbit despre asta, dar prea puțini din noi am avut curiozitatea de a învăța. Luăm de bune doar informațiile precare din presa care acum vuiește de interviuri și replici memorabile ale regelui și cred că e dureros și cumva greu să nu te întrebi: de ce le-ați ascuns de noi până acum? De ce în atâția zeci de ani nu am avut măcar de două ori pe an câte un interviu –documentar ca la carte despre rege, casa regală și activitățile lor? Ar fi fost mai mult decât binevenite și-am mai fi avut un reper de demnitate și moralitate cu care să ne identificăm și de la care să învățăm.

Sursă poză: https://www.europafm.ro/regele-mihai-in-stare-accentuata-de-slabiciune/

Sursă poză: https://www.europafm.ro/regele-mihai-in-stare-accentuata-de-slabiciune/

Afirmăm acum cu solemnitate că regele s-a întors acasă pentru totdeauna. Cât de trist. S-a întors la casa a cărei administrație și nicidecum membrii, ci a cărei administrație l-a respins de atâtea ori și l-a întors din drum și-acum că nu mai este spunem că s-a întors acasa și îl înhumăm cu toată pompa domnească (arhicuvenită) arătându-i respectul meritat mult prea târziu, într-un ceas în care nu-i mai poate umple sufletul de bucurie, pentru că acum sufletul lui se bucură(sperăm) de pace acolo unde nu este durere, nici suspinare.

După o viață tumultoasă, trăită cu o demnitate ieșită din comun, tipică poate, doar celor născuți în scorpion, regele nostru s-a întors acasă. Iar acasă pentru rege îndrăznesc să cred că a fost mereu locul în care i-a fost regina, care poate pentru prima dată în viață și-a schimbat reședința ceva mai devreme decât el.

Sursă poză: http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/regele-mihai-si-regina-ana-o-poveste-de-dragoste-de-aproape-sapte-decenii-544009

Sursă poză: http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/regele-mihai-si-regina-ana-o-poveste-de-dragoste-de-aproape-sapte-decenii-544009

Așadar regele este într-adevăr acasă, alături de regina sa, odihnindu-se amândoi în sânul celorlalți membrii ai familiei regale, care îndeplinindu-și fiecare rolul impus de vreme, au lăsat în urma lor un neam întregit, o țară cu nume și cu un bun renume și pagini întregi de istorie care au dat în timp o identitate clară poporului nostru român.

Regii noștri sunt acasă și se pot odihni lăsând veacurile să treacă peste existența lor, cu împăcarea că și-au îndeplinit fără greș datoria față de țară și față de noi și cu certitudinea că nu vor fi uitați niciodată.

Nihil Sine Deo,

Așa să ne ajute Dumnezeu.