De ce este bradul de Crăciun un simbol creștin?

Crăciun Fericit și un An Nou minunat, vă mulțumesc tuturor – prieteni, familie, cititori și colaboratori – că ați fost alături de mine și în acest an care se încheie și sper să mă bucur de prezența voastră și în anul care va urma.

Astăzi în zi de mare sărbătoare, m-am gândit că ar fi potrivit să înțelegem de ce, în ciuda altor păreri, bradul nelipsit din casele noastre în aceste zile, este totuși un simbol creștin.

Legende despre acceptarea bradului ca simbol al Crăciunului, dupa aspectul Nașterii Lui Iisus, sunt foarte multe.

Toate plasează includerea bradului în sărbatoarea Craciunului, undeva în antichitate, între secolele VII și XIII când Sfântul Bonifacius a vizitat Germania cu scopul de a propovădui cuvântul Domnului, ocazie cu care a descoperit oameni care se închinau unui Stejar, într-o pădure. Supărat de cele aflate, și probabil de faptul că oamenii nu înțelegeau greșeala lor, Sfântul a decis să taie copacul. La scurt timp, trecând din nou prin acel loc, a văzut că din trunchiul tăiat a răsărit un brad. Considerând această întâmplare o minune, a luat bradul drept copac sfânt și a îngăduit includerea lui în sărbătorile din iarna care se apropia.

La început bradul nu era împodobit deloc, apoi s-au folosit doar mere roșii, iar mai apoi odată cu dezvoltarea civilizației, oamenii au început să-i adauge și dulciuri, nuci, lumânări și hârtie colorată.

Primul brad îmbodobit a apărut la Riga, în Lituania în 1510.

În 1521, obiceiul a ajuns și la Paris prin prințesa Hélene de Mecklenburg.

În 1605 a fost înălțat primul brad împodobit doar cu mere roșii, într-o piață publică din Strassburg.

Tot în 1605 ducesa Dorothea Sybille a împodobit prima dată bradul, așa cum îl vedem și azi.

Globurile confecționate din sticlă de Thuringia au apărut abia în 1878.

În Anglia, primul brad împodobit a fost adus în 1841  la Windsor de prințul Albert(de origine germană), ca dar pentru regina Victoria.

În America bradul a fost adus în sărbătoarea Crăciunului  în 1749 de coloniștii germani.

În Romania, abia în 1866 s-a împodobit primul brad  la sărbătorile Crăciunului, iar asta s-a întâmplat la palatul principelui Carol I de Hohenzollern, după venirea sa în Principatele Române.

În 1882, după patentarea becului creat de Thomas Edison, prietenul său Johnson a creat prima instalație cu beculețe colorate, înlocuind astfel lumânările din bradul de Crăciun.

La început oamenii foloseau doar îngerași în varful bradului, ulterior i-au înlocuit cu steaua văzută de cei trei magi, iar în secolul XIX un cofetar din SUA  propunea folosirea unor acadele în formă de baston alb, ca simbol al purității și existenţei fără de păcat a lui Iisus. Cele trei dungi roşii adăugate ulterior  simbolizeaza Sfânta Treime și durerea suferită de Hristos pe cruce, iar dunga roşie, mai lată, reprezinta sângele vărsat de Iisus pentru omenire. Toate astea, împreună cu neschimbata culoare verde a bradului, fălnicia și tăria lui în timpuri de cumpănă, dar și faptul că ne unește și ne strânge cu bucurie în jurul lui, an de an pentru al împodobi alături de familie și prieteni, fac din brad, un copac sfințit, de Dumnezeu, de veacuri și îndrăgit de oameni.

598b63a17a21495133d3c0d51d171b71

Notă: Sf. Bonifaciu pomenit la data de 19 decembrie în calendarul ortodox, s-a născut în anul 672, în Crediton, Devonshire, Anglia. Numele său era Winfrid sau Wynfrith. Se trăgea dintr-o familie bună și, într-o anumită măsură, a fost împotriva dorințelor tatălui său faptul că s-a dedicat de la o vârstă fragedă vieții monahale. El a primit o educație teologică la mănăstirile benedictine din Adescancastre, de lângă Exeter și Nursling, dintre Winchester și Southampton, unde era stareț Winbert. La vârsta de 30 de ani a devenit preot. A scris prima gramatică latină din Anglia.

Articol inspirat de aici.