Cum intelegi daca persoana din fata ta e ceea ce cauti?

Azi fara diacritice…

Recunosc ca mi-am redeschis temporar contul pe badoo. E ca un drog. Odata la cativa ani sau chiar odata pe an intru, vad care-i situatia, culeg vreo doua persoane cu care in final nici nu ajung sa ma intalnesc. Din doi, cu unul raman la nivel de conversatie pe Facebook si celalalt dispare singur din peisaj.

Am trecut prin diferite faze, de la sentimentul de vinovatie…de la ‘’Cum de am ajuns eu sa stau pe asa site’’ la nepasare in clipa de fata sau la a-l folosi ca sa-mi mut atentia de la alte lucruri. Ca un fel de decontectare intr-un joc video in care ma fac ca socializez cu oameni care se prefac interesati.

Intr-o balta asa adanca si plina de pesti de toate speciile, observ cu stupoare cum multi dintre ei devin chiar foarte recunoscatori cand le raspunzi la mesaj, semn ca nu sunt singura care deschide casuta de mesaj, face o analiza rapida a profilului si decide ca nu se merita sa raspunda la o abordare sumara si lipsita de un real interes.

Dar ce se intampla de fapt aici. De ce fetele nu raspund la mesaje? Sigur, nu toata lumea are aceleasi motive si la fel de bine, nu toata lumea le constientizeaza, insa din discutii deduci usor lucruri in asa fel incat nu mai e nevoie sa adresezi intrebari ca acestea:

  1. Varsta

Imi dau seama ca nu prea mai am ce cauta pe site-uri de genul asta. Nu ar fi trebuit sa ajung niciodata acolo dar, la venerabila mea varsta, si a altora…de 27 de ani sa vezi ca te abordeaza unul de 21 poate fi flatant, dar la fel…te gandesti ce sa bei cu el Tedi sau lapte cu cacao? Stiu, sunt rautacioasa, dar sa fim putin realisti…zic.

  1. Citesti?

Si stimabilul iti raspunde cu un sincer regret ca nu prea are are timp de carti sau ca nu e pasionat de lectura. Small talk-ul are farmecul lui…banuiesc, dar niciodata pe termen lung. Imi place sa stiu ce faci si unde esti, cum ti-a fost ziua si cum te-a enervat unu altul, dar la fel sau chiar mai mult, imi place sa stiu si cum te simti cu adevarat cateodata, ce te pasioneaza, care-i motorul tau in viata, ce te face sa simti ca traiesti si ce te ridica din pat dimineata…altceva decat alarma. Imi place sa vad ca gandesti si ca ai o perspectiva, macar mentala, ca de acolo incepe totul. Daca ma intrebi ce fac si iti spun ca citesc, si nu te interesaza macar ce citesc…de ce as  sta la povesti cu tine?

  1. Educatia

Da, pun mult accentul pe studii. Primesc foarte multe reprosuri pe tema asta, m-ai ales de la prietenele mele. Imi spun mereu cat de mult conteaza ca omul sa fie bun la suflet, sa te inteleaga si ca lucrurile astea nu ti le da scoala,   altii poate cred in mod nedeclarat ca sunt superficiala si ca nu ar trebui sa ma uit la om din perspectiva asta.

Sa zicem ca asa ar fi, dar exista un mic detaliu care de multe ori ne scapa. In antichitate oamenii nu aveau scoala dar aveau biserica in suflet. Stiau poate  sa citeasca si sa scrie ca sa aiba acces la cunoasterea si scrierea biblica, si accesand acele informatii de bun exemplu si hrana duhovniceasca, in timp li se modela umanitatea, greseau, se enervau faceau cate in luna si in stele, dar spuneau mai des iarta-ma, isi intelegeau greseala si discutau simplu: ‘’uite frate/draga, imi pare rau, am gresit etc’’ mai tineau un post, se iertau unii pe altii si se indreptau. Nu erau buni, cum nimeni nu este cu totul bun, decat Dumnezeu, dar isi doreau sa fie, erau poate mai calzi.

Cu studii sau fara, omul e tot om. Tot greseste si tot e de munca atat in doi cat si individual. Dar munca cere vointa si constientizare si cu cat ti-ai pus creierul la munca mai mult, in perioada de capacitate maxima adica intre 20 si 30 de ani, cu atat e mai obisnuit cu ‘’munca’’ si anume cu a cauta, a intelege, a analiza si a fi intr-o dorinta continua de autodepsire si intelegere a sinelui, a lucrurilor si  a vietii. Azi oamenii cu sau fara studii, nu mai sunt atat de aproape de Dumnezeu. Deci nu-si mai pun intrebari, nu mai cauta atatea raspunsuri sau poate cauta dar nu pe cele bune. De asta, cand cineva imi spune ca are facultate sau macar o postliceala, inteleg de fapt ca omul ala a inteles nu poti trai in viata dupa cum te bate vantul, ca are o idee clara in minte despre cine e si ce vrea si ca la o adica, intr-o rascruce a vietii, in loc sa dea vina pe viata sau pe context, va intelege ca trebuie sa schimbe ceva in el ca sa schimbe ceva in exteriorul lui si nu se va invalui in ‘’eu nu ma schimb pentru nimeni si nimic’’ pentru ca totul in viata tine de progres.

De asemenea sunt mai multe sanse ca un om fara educatie si fara un dram de credinta in Dumnezeu, sa fie rautacios si/sau implicat in situatii de moral indoielnic. Sunt si persoane cu studii care fac nefacute, dar acolo e lipsa de intelepciune si de credinta, iar intelepciunea e o cu totul alta discutie ce tine si de capacitatea ta de a intelege ceea ce inveti.

Oricum suntem diferiti. Oricum avem mentalitati diferite si pe masura ce crestem, intelegem ca e greu sa gasesti oameni cu care sa rezonezi pe majoritatea planurilor. Cu sau fara studii mai conteaza si sa rezonezi cu celalalt pe plan spiritual, sa simti o legatura intre suflete. Daca eu vorbesc de mere si tu intelegi pere ce viitor avem cand tocmai asta cautam in relatii, conexiunea, o legatura sufleteasca unica si profunda?

  1. Mama ei de gramatica…

De multe ori e suficient sa vezi primul mesaj ca sa stii cu cine ai de-a face, iar prin asta primesti cu subinteles raspunsurile de la  punctele 1, 2 si 3. Fara tendinte de ipocrizie, toti mai scapam cate o greseala de scriere pe ici colo. Dar de aici,  pana la a scrie ‘’ia cand te referi la ea’’ ca sa nu mai vorbim de cratime pe care ori ti-e lene sa le pui, ori nu stii sa le folosesti cu adevarat…e cale cam lunga.

Ma apuca asa o tristete si o senzatie de descurajare cand vad ca in 2018 cu toata evolutia noastra, multe persoane sunt privite cu mustrare pentru simplul fapt ca cer de la celalalt sa stie sa scrie corect, sa-i placa sa citeasca si sa fie scolit.

Te gandesti ca trebuie sa-i scrii candva un bilet dirigintei copilului tau, si ea iti face solicitare sa vii sa stai cu el in banca la orele de romana ca poate mai prinzi cate ceva…ce facem, ori are copilul parinti, ori are colegi de scoala? Scoala elementara vine inaintea familiei, de obicei.

In lumea copiilor totul este despre cine sunt parintii tai, iar in lumea adultilor totul este despre cine este perechea ta. Cine este el/ea in ochii tai mai intai si cine este in ochii celorlalti mai apoi. Daca tu ai un viitor si o pregatire si o perspectiva, si copii tai vor avea asta sau cel putin sansa. Nu ii poti obliga sa aleaga ca si tine, dar poti fi un model pentru ei, si daca ei vor vedea ca alegerile tale te-au dus pe un drum bun, iti vor calca pe urme, altfel se vor detasa.

Prin urmare, daca va intrebati vreodata de ce nu vi se raspunde pe site de dating, uitati-va la cum ati scris mesajul, ganditi-va la cate carti ati citit in ultimii ani, la ce perspectiva are persoana aia cu voi (ca fata, tinzi mai mult sa pui accentul pe asta- ce perspectiva ai cu cineva) si musai sa fie de-o varsta potrivita si daca aveti norocul sa gasiti o persoana dispusa sa treaca cu vederea toate lucrurile astea, atunci macar asigurati-va si asigurati-o ca veti face tot posibilul, s-o ajungeti din urma. Nu va ezita sa va ajute. Dar trebuie sa vreti.