Ce am mai învățat în ultima vreme despre oameni și viață?

Tuturor ni se întâmplă să vedem sau să auzim despre diferite persoane în jurul nostru. Oameni pe care îi vedem împreună și ne întrebam ce au aștia doi în comun? Ce vede el la ea sau ea la el? Pățim lucrurile astea atunci când diferențele dintre cei în cauza sunt cel puțin evidente.

Ca fiecare, până nu de mult n-am dat multă atenție acestui fapt. Până la urma te gândești că fiecare face ce vrea, în funcție de ce simte. Însă de curând, am înțeles că întotdeauna e ceva mai mult la mijloc decât acceptara diferențelor.

Ce se întâmplă de fapt în spatele acceptării?

În timp ce unii trec des dintr-o relație în alta, alții stau și cântăresc bine lucrurile…atât de bine uneori, încât evită vreodată sau  pentru mult timp, sa își asume vreo relație. Alteori însă, viața te prinde în offside și îți aduce oarecum pe tavă într-o formă sau alta, tot ce-ai refuzat până atunci. Iar acel ‘’tot’’ se rezumă într-un singur cuvânt: atenție!

Atenția e primul și cel mai firesc lucru pe care îl primim de la celălalt, dar când acea atenție reușește să ne umple diverse goluri sufletești și să împlinească astfel anumite nevoi care nu au fost de mult împlinite sau poate niciodată, pentru cei mai puțin atenți față de ei înșiși și propriile emoții, e greu…zic eu să facă  diferența între  un sentiment real și atenuarea acelor nevoi pe termen scurt. Astfel, devine ușor să intri în relații crezând ca simți ceva profund pentru celălalt.

Să știi că e cineva acolo:

Sentimentul de a ști că e cineva acolo pentru tine prin atenția pe care o primești e unul foarte puternic pentru că vizează una din nevoile de baza menționate în piramida lui Maslow (vezi imaginea de jos) și anume nevoia de apartenență.

piramida-lui-maslow-copy

Prin urmare, multora dintre noi ni se întâmplă să ne bucurăm atât de tare de împlinirea nevoii de apartenență încât lăsăm în umbră orice alte detalii și diferențe și încercăm și uneori chiar reușim să trăim cu ele, mulțumindu-ne cu faptul de a avea pe cineva, care ne împlinește acele nevoi.

Oamenii puternici nu au nevoie să  știe că  e mereu cineva acolo, dar la fel, nimeni nu e puternic pentru totdeauna.

Tocmai din acest motiv și dacă vezi realitatea, poți să ajungi să o negi.

Pe masură ce trece timpul și odată cu el și anii, înțeleg tot mai mult că nevoile noastre sufletești tind să fie mereu mai presus de rațiunea noastră – de asta vorbim în religie de ispite și patimi – pentru că neștiind ce să facem majoritatea cu crucea singurătații (fie ea temporară sau permanentă), riscăm să cădem, să ne amăgim, sau să ne complacem în diverse situații mai mult sau mai puțin productive din care nu e mereu ușor sa te sustragi. E greu să te îndepărtezi mental de ceva atâta timp cât crezi ca îți face bine.

Drept concluzie, în momentele noastre de răscruce aș vrea să înțelegem cu toții că oamenii sunt mereu acolo, noi suntem cei care îi excludem din orgoliu sau de teamă. Dar ei sunt acolo, mereu dispuși să dea un sfat sau o direcție sau o vorbă bună. Atunci când păstrăm totul  în dozele potrivite, putem învăța unii de la alții și putem evolua împreună până când viața ne va scoate în cale persoana cu care putem dezvolta o relație care să ne împlinească pe toate planurile și nu doar la nivel strict emoțional.

Dacă ți-a plăcut acest articol nu uita să-i dai like și share, iar dacă vrei să știi mai multe despre cum se manifestă emoțiile de-a lungul vieții dă click pe poza cărții din dreapta – sus ca s-o descarci gratuit.