Incursiuni in suflet #3 – Miza este timpul

Fiecare situatie din viata mea imi zguduie sufletul din toti rarunchii.

Se redeschid rani pe care incerc sa le ingrop. Lucruri despre care evit sa vorbesc oricum, oricand si cu oricine. Lucruri despre care cu unii vorbesc prea des si alte lucruri despre care poate n-o sa vorbesc vreodata.

Cand ti-ai luat atatea gloante in piept, ele devin parte din tine. Nu te mai chinui sa le scoti. Nu mai poti. Singurul mod in care mai scapi de ele este atunci cand incerci sa vorbesti. Dar e un risc. Nu stii niciodata ce fel de glont o sa plonjeze dintre buzele tale si nici spre cine. E ca si cum esti setat doar pe autoaparare si s-a defectat butonul, nu stii cum sa-l opresti, cum sa repari asta.

Ma amuza oamenii uneori.Cum iti sublineaza cat de mult au stat in preajma ta si tu tot nu ai reusit sa repari butonul ala nenorocit. Esti tot in defense mode. Tot timpul. Pentru majoritatea devine exasperant. Nu mai stiu ce sa faca si pleaca, se dau batuti, gata…am incercat tot, depun armele, nu mai pot!!! I quit!! cum spun americanii.

Sufletul meu sta pitit intr-un colt de corp si suspina adanc: dragostea nu se manie…isi zice pentru sine. Dragostea e indelung rabdatoare…spune oftand din nou.

Miza e timpul. Cu cat stai mai mult in preajma unui om cu atat ti se deschid pe rand mai multe usi ale sufletului sau. La fel de bine acele usi se poate sa nu ti se deschida niciodata. E un risc acolo. Intrebarea e…ai curaj sa ti-l asumi?

Taci, taci…nu vorbi. Stiu ca raspunsul e nu.

Pe oricine ai intreba asta, raspunsul va fi ‘’nu’’.

Oamenii nu mai au rabdare. deci, oamenii nu mai iubesc.

           Niciodata in istoria lumii nu va exista o amenintare mai mare decat lipsa iubirii dintre oameni.

I was feeling a storm and it wasn’t outside…