Drumul spre Oasa si oaza de liniste dintre munti!

 

De cel putin un an imi doream sa ajung la Oasa.

Am vazut atatea postari si am vorbit cu multe persoane de-a lungul timpului, care imi povesteau cu incantare despre manastire si starea de bine si de liniste cu care se intorceau de acolo chiar si dupa o escapada de un weekend.

Nu sunt fanatica de felul meu, nu ma duc usor spre ce e la moda sau spre evenimente populare dar de data asta s-a nascut in mine dorinta de a merge si de a avea experienta asta a sederii intr- o manastire.

Poate si pentru ca in sinea mea mereu am dat asa un aer romantic si medieval ideii de a sta un timp la o manastire doar ca sa am timp si liniste sa pot sa scriu in tihna.

35988196_1919326801432463_4906710483085557760_n

#Prima zi acolo – sambata:

Desi am ajuns vineri seara pe la 21 sau 22 am facut efortul si ne-am trezit de dimineata de la ora 3 fara un sfert pentru slujba de dimineata care tinea pana la ora 8:00 apoi s-a servit micul dejun la trapeza (nu cred ca am mai auzit cuvantul asta pana atunci- se refera la sala de mese).

Dupa micul dejun s-au impartit ascultarile de la care am chiulit cu nerusinare.

Eram prea obosita asa ca m-am (ne-am) intors in camera si am recuperat somnul pana pe la pranz cand ne-am trezit pentru masa de pranz evident.

Dupa amiaza a fost program liber pana la 17 cand ne-am dus la vecernie, care a durat doar jumatate de ora dupa care s-a servit cina, urmand ca de la 19 pana la 24 sa fie slujba de priveghere – la care eu nu am fost.

36088124_1919326901432453_5180178232007196672_n

#A doua zi:

Duminica am participat la slujba de dimineata care a tinut de la 9 la 12 dupa care s-a servit pranzul. Tot duminica de la 7 dimineata s-a mers pe munte unde  un ansamblu venit special pentru acel moment au dansat dansuri populare, dar eu am sarit si peste acest moment. Mi s-a parut obositor si am preferat sa raman la slujba si sa mai petrec timp in preajma lacului dupa masa de pranz.

36199697_1919327044765772_9144414053869813760_n

Dupa amiaza pe la 16 am plecat spre Timisoara. Multumiri fotografilor de serviciu pentru minunatele poze atat la dus cat si la intors si  din timpul petrecut acolo.

#Peripetii 

Motivul pentru care ne-a fost atat de somn unora incat sa chiulim de la ascultare, nu se refera doar la drum, mai e si partea ca am incurcat camerele si au venit ”proprietarii” sa ne trezeasca 😀 Dar tragedia cea mai mare a fost ca duminica inainte de slujba nu se serveste micul dejun (in conditiile in care nu e nici un magazin pe o raza de cel putin 40 de Km) pentru ca se presupune ca te impartasesti sau ca vrei sa iei anafura care se ofera la sfarsitul slujbei si abia apoi se mananca de pranz. adica pe la 12…iar eu abia abia am facut rost de jumatate de borcan de zacusca pe care am mancat-o cu niste pufuleti – super mic dejun 😀

A fost frumos desi recunosc ca a fost mai mult asa o tatonare. Sper sa revin curand, sa-mi asum si eu o ascultare, macar asa pentru exercitiu…ca oricum stau cam prost la capitolul asta 😀