Unde poti repara bibelouri cu valoare sentimentala?

Anul asta fost un an cu multe  schimbari. Am facut schimbari atat in viata cat si in casa si bineinteles ca schimbarile nu vin niciodata fara sa lase si ceva urme…de tot felul.

Asa se face ca prin vara in toiul unor schimbari prin casa, am spart bibeloul preferat al mamei. Un ceainic -cuib de porumbei primit in dar la nunta ei acum mai bine de 30 de ani.

Scandal, discutii, dezamagire…cum ai putut, pana si asta l-ai aranjat si asa mai departe.

Unde sa merg si ce sa fac? Ma tot gandeam eu asa desi nu dau prea mult pe obiecte in general, daca s-a spart aia e. Fiind totusi un obiect atat de special si vazand dezamagirea provocata initial imi daduse prin cap sa merg sa discut la muzeu ca poate poate au ei un restaurator priceput si in chestiuni ”de vitrina”.

Tot in perioada respectiva urmam un curs de antreprenoriat la Universitatea de Vest din Timisoare, unde s-a intamplat sa descopar ca o aveam colega chiar pe proprietara unui minunat atelier de mesterit lucruri frumoase dupa cum ii spune si numele.

Pe Alisa o gasiti pe pagina de Facebook Atelier de mesterit.

 Va las aici cateva poze cu obiectul inainte si dupa ce a fost reparat, dar si din timpul ”mesteritului”.

36620368_2258870484392318_8675572705124155392_n

36664428_2258870274392339_3970651424966049792_n

36670174_2258870324392334_1076113431926407168_n

 

36715005_2258870291059004_4076578418135662592_n

36715188_2258870557725644_4193449215608750080_n

36728124_2258870117725688_5941544778171678720_n

36753829_2258870674392299_2567894438709821440_n

36762483_2258870741058959_6753423927898275840_n

36773122_2258870531058980_3200963087607791616_n

Rezultatul final

36705170_2258870134392353_7587705631335776256_n

Mama a fost clar fericita si nici nu se astepta sa il repar. Daca aveti si voi obiecte cu valoare sentimentala care trebuie reparate, acum stiti unde sa mergeti! Raportul calitate pret e de necontestat.



Ralu The Writer: Noi colaborari si perspective!

 Privind in retrospectiva 

sigla

Dupa cum v-am obisnuit, din timp in timp revin cu vesti noi si idei de perspectiva. Dupa  9 ani de blogging, mergand din aproape in aproape in 2016 am reusit sa public Astept Raspuns in editie limitata la Editura Sfantul Nicolae din Braila, iar apoi am facut-o accesibila pe Amazon, alaturi de cea de-a doua carte The Beauty Psychology  care se afla la prima editie si care este inca in curs de a fi imbunatatita si completata.

Timisoara Film Society si un capitol nou plin de creativitate!

44505637_2188528851360420_2200510924849152000_n

Acum, pe sfarsit de 2018 vin spre voi cu doua vesti noi si interesante. Blogul Ralu The Writer devine oficial cartea de vizita in mediul virtual a companiei RALU THE WRITER SRL si odata cu acest lucru sunt bucuroasa sa anunt si colaborarea cu Timisoara Film Society care de trei ani incoace a devenit o emblema pentru scena cinematografica din Timisoara, un domeniu care pana acum a fost prea putin explorat in zona de vest a Romaniei. TFS devenind astfel  un deschizator de drumuri pentru toti cei care doresc sa-si foloseasca latura artistica dezvoltand proiecte de calitate.

Proiecte in desfasurare

Colaborarea mea cu cei de la Timisoara Film Society incepe  prin rolul de coscenarista alaturi de Alina Stavarache  – odata cu noul lor proiect de lung metraj – In soapta – proiect care aduce in prim plan un subiect interesant, controversat si cu totul nou pentru scena filmului romanesc, dar  despre care  va voi spune mai multe la momentul potrivit.

Stati deci pe aproape pentru a fi la curent cu noile activitati artistice marca TFS –Timisoara Film Society  si  RTW – Ralu The Writer.

 



Diferenta dintre psiholog si psihiatru – lectie de bun simt!

Nu am multi prieteni, dar ma bucur de faptul ca cei pe care ii consider prieteni sunt oameni trecuti prin viata. Oameni care au invatat sa-si accepte greutatile si trecutul. Persoane care au trecut prin etape de viata cu temele facute si lectiile invatate. Si au inteles ca e cu adevarat normal ca uneori sa fim realmente tristi, dezamagiti, deprimati chiar de tot ce vedem si ce traim si ca e la fel de normal sa treci peste asta si sa mergi inainte.

Din astfel de discutii prietenesti, avute in ultimele zile, dar si din alte discutii mai vechi la care am fost martora am dedus ca in special noi romanii avem o problema cu a face diferenta dintre psiholog si psihiatru si in general cu tot ce inseamna o afectiune de ordin mental.

Prea multi dintre confratii nostrii dintr-o lipsa acuta de informatii nu fac diferenta dintre psihologie si psihiatrie. Cand cineva spune intr-un grup ca a fost la psiholog toti casca ochii mari spre el ca si cum brusc a devenit un paria, un neadaptat social din cauza a cine stie ce boala. E privit ca un nebun. In egala masura daca observi ca cineva trece printr-o perioada mai grea si tinzi sa-i sugerezi o vizita la psiholog risti sa-ti sara in cap din acelasi motiv: da io nu-s nebun!

Conform dexului: PSIHOLOGÍA este o. 1. Știință care se ocupă cu studiul psihicului (1), al legității proceselor psihice (cognitive, afective, voliționale) și al însușirilor psihice ale persoanei (caracter, temperament etc.). 2. Totalitatea fenomenelor psihice care caracterizează un individ sau o colectivitate; concepție, mentalitate. 3.Totalitatea proceselor psihice care condiționează o activitate. – Din fr. psychologie.

si PSIHIATRÍA  este o  disciplină medicală care se ocupă cu studiul bolilor psihice și tratamentul lor. [Pr.-hi-a-] – Din fr. psychiatrie.

In termeni mai putin academici psihologia este cunoscuta si ca stiinta sufletului. Psihologia si deci psihologul este cel care te ajuta sa te intelegi si sa te cunosti mai bine, sa-ti intelegi emotiile, trairile si toate mecanismele interioare care sunt strans legate de procesul dezvoltarii personale pe toate planurile.

E adevarat ca psihologul poate decide sa te indrume spre psihiatru daca se intampla ca procesele tale psihice sa nu functioneze la parametrii optimi si sa banuiasca existenta unei probleme mai grave. Dar de aici si pana la a rade de ideea unei discutii cu un psiholog e cale lunga.

Ce inseamna de fapt si de ce e important sa facem diferenta dintre psiholog si psihiatru?

-Depresia exista! Orice schimbare brusca de comportament trebuie luata in considerare.

-Traumele emotionale lasa urme -ce nu tratezi la timp se transforma in agresivitate, comportament deviat etc. ce duce la violenta domestica, abuz de substante stupefiante si altele.

-Trauma abandonului, esecurile repetate pe care nu le stim gestiona sau despartirea parintilor in cazul copiilor, toate astea sunt evenimente dificile care pot exercita o presiune uriasa asupra noastra in conditiile in care nu toti reactionam bine la schimbare.

Psihologia ca stiinta si ca meserie transmite in primul rand faptul ca nu suntem obligati sa trecem singuri prin toate greutatile care ne depasesc si ca uneori o discutie cu un specialist poate salva vieti.

Spre deosebire de Psihologie care previne, Psihiatria pe de alta parte, trateaza un dezechilibru deja instalat si ajuta la reintegrarea individului in viata sociala atunci cand problema e depistata la timp de psiholog.

Sa constientizam deci ca problemele noastre de zi cu zi pot duce la lucruri mult mai grave daca nu ne luam in serios. Sa facem un pas inainte spre civilizatia pe care o veneram atat de mult si sa nu ne mai socam, sa nu ne mai fie rusine de ideea de psiholog. Sa nu mai aratam cu degetul, sa nu mai izolam oamenii pentru problemele pe care le au sau pare ca le au. Sa dam dovada de empatie si intelegere si rabdare sa cunoastem omul din spatele problemelor aparente si sa invatam sa prevenim decat sa tratam.

Daca stii pe cineva care inca nu face diferenta dintre un psiholog si un psihiatru te rog sa ii share-uiesti acest articol, sa ajutam cat mai multa lume sa inteleaga ca o vizita sau mai multe la psiholog nu spune despre nimeni ca e nebun, dimpotriva, constientizarea si grija de sine sunt doua dintre cele mai importante atuuri pentru un stil de viata sanatos.



A letter to my foreign readers: news and updates :)

Dear Friends,

I haven’t forgotten about you.

My life is a bit chaotic from time to time. There are many moments in which I cannot put myself together and write quality content in English, I struggle with maintaining the website from a financial point of view and I do my best to pursue my dreams and become more of who I want to become.

Even so, in the middle of everything I try to stay loyal to my goals. For this reason here are a few things that happened and may interest you:

I published a book in English – What inspired me?

I was inspired by the fact of writing an earlier E-book in Romanian and seeing good reactions from the readers. So I decided to write something similar in English.  The book is called The Beauty Psychology and contains a study made on a specific Facebook group. It’s a book about self development, creativity, and general psychological aspects that I personally observed during my life and for which I have obtained a conclusion that helped me in life. It also contains my personal life story and the story of a friend of mine.

 You can find the book on Amazon

Note: It may not show up in results if you search it by its title so try searching my name instead (Raluca Sandu) or simply click on the word ”Amazon” I wrote above and it will take you directly to the link of the book.

 I finally have a job

I have struggled for many years to find a job that I like and that fits my abilities. After taking a course in this direction, I became a trainer. At the current moment I teach General and Business English in companies.

Although I have a job now, it may take a while until I could spread my (financial) wings and fly. Therefore it is hard for me as I am sure it is for many of you. I truly wish you will excuse my lack of constancy and stay with me during this journey I am not yet willing to give up.

I am doing my best to stay true to myself in a world where survival seems to be the main way of functioning, either emotionally or financially and I can’t do it alone. Stay close, read the book to support my writings if you wish and have the best of luck and faith in your journey as well.

I am sending you my best wishes

and very warm hugs. With love,

RaluTheWriter



Importanta autenticitatii in viata de zi cu zi :)

1. Sapte luni si o minunata lectie de viata

Anul asta a trecut ca vantul.

Nici nu stiu cum si cand, lunile parca au fost particule de nisip scurse prin clepsidra timpului.

Dar au trecut prin mine, purtandu-ma prin experiente minunate care m-au invatat despre oameni si viata, dar cel mai mult, aceste experiente m-au invatat despre mine. Despre visele, reușitele, esecurile si temerile mele.

Desi altii isi asuma mai usor si mai repede in viata lectia autenticitatii, eu am inteles-o mai greu si mai tarziu, abia dupa ce am mai dat-o in bara inca odata, creand furtuni in jurul meu.

2. Tiparele psihosociale

Imi dau seama ca suna destul de pompos ca subtitlu. Dar e cel mai bun mod de a ingloba mecanismele pe care le interiorizam si prin care invatam sa supravietuim in jungla sociala. Aceste mecanisme ne pot dauna in egala masura in care ne fac bine.

Toti avem o lectie esentiala pe care am invatat-o de-a lungul vietii. O lectia care ni s-a aratat in mod repetitiv in plan social si personal si care a devenit un tipar, un mod intern prin care functionam pe pilot automat, lucru pe care nu-l constientizam neaparat, dar care e acolo in subconstient si ne dicteaza intreaga viata.

Lectia mea a fost despre ‘’cum sa te ascunzi mai bine’’. Viata m-a invatat ca nu poti arata altora  cine esti pentru ca cu cat oamenii te vad mai mult si mai clar cu atat iti vor face mai mult rau cu fiecare ocazie.

Am invatat asta inca din copilarie si e o lectie pe baza careia functionez si care mi se va evidentia intr-un fel sau altul de-a lungul intregii vieti.

Chiar si asa sunt momente in care tot ce ascunzi se intoarce impotriva ta. Devii ca o oala sub presiune, gata sa rabufneasca in orice clipa. Si de obicei clipa in care un om rabufneste e cea in care cred ca pierde totul.

Sigur ca, nu trebuie sa dezvalui taina ta oricui, dar daca situatia o cere si apar intrebari firesti, nu evita raspunsul si nu ezita sa explici si sa clarifici lucrurile. Transparenta nu e sanatoasa doar pentru cel caruia ii vorbesti ci mai ales pentru tine.

Fiind transparent cu cei din jur, viata ta devine mai linistita, cumva mai echilibrata in relatiile tale interumane.

Nu mai poti fi ‘’prins’’ cu nimic.

Viata nu e despre cine te place pe tine ci despre cei pe care ii placi tu.

Viata nu e despre a fi la fel ca toata lumea ca sa fii acceptat ci despre bucuria de a fi acceptat exact asa cum esti cu experienta si povestea ta de viata, de catre alti oameni chiar daca acei oameni nu inseamna toata lume, dar vor rezona cu toata lumea ta.

Tine minte:

‘’Atunci cand toata lumea te place, cu siguranta faci ceva gresit’’ pentru ca ‘’cel ce e prietenul tuturor, nu e prieten cu nimeni’’



Cateva actualizari de moment :)

Ca si om cu o afinitate pentru scris, nu stii niciodata cat de obosit esti pana cand nu te intreaba cineva de cand n-ai mai scris si ii spui ca din primavara :))) ca sa iti dai seama abia o ora doua mai tarziu, ca ai scris despre ultima ta calatorie, acum vreo luna.

Dragut, nu?

In afara de faptul ca ”The Beauty Psychology” e disponibila pe amazon si de mult doritul job ca trainer de limba engleza care ma tine ocupata, prea multe noutati nu am.  Emotiile mele oscileaza destul de mult in perioada asta, motiv pentru care prefer sa las ideile la dospit ca atunci cand gasesc timp si energie pentru scris, sa ofer ceva de calitate.

Planuri sunt, idei cu carul.

Dau timp timpului si astept sa le aplic la momentul potrivit. Pana data viitoare, va invit sa ramaneti aproape pe pagina de Facebook a blogului.



Drumul spre Oasa si oaza de liniste dintre munti!

 

De cel putin un an imi doream sa ajung la Oasa.

Am vazut atatea postari si am vorbit cu multe persoane de-a lungul timpului, care imi povesteau cu incantare despre manastire si starea de bine si de liniste cu care se intorceau de acolo chiar si dupa o escapada de un weekend.

Nu sunt fanatica de felul meu, nu ma duc usor spre ce e la moda sau spre evenimente populare dar de data asta s-a nascut in mine dorinta de a merge si de a avea experienta asta a sederii intr- o manastire.

Poate si pentru ca in sinea mea mereu am dat asa un aer romantic si medieval ideii de a sta un timp la o manastire doar ca sa am timp si liniste sa pot sa scriu in tihna.

35988196_1919326801432463_4906710483085557760_n

#Prima zi acolo – sambata:

Desi am ajuns vineri seara pe la 21 sau 22 am facut efortul si ne-am trezit de dimineata de la ora 3 fara un sfert pentru slujba de dimineata care tinea pana la ora 8:00 apoi s-a servit micul dejun la trapeza (nu cred ca am mai auzit cuvantul asta pana atunci- se refera la sala de mese).

Dupa micul dejun s-au impartit ascultarile de la care am chiulit cu nerusinare.

Eram prea obosita asa ca m-am (ne-am) intors in camera si am recuperat somnul pana pe la pranz cand ne-am trezit pentru masa de pranz evident.

Dupa amiaza a fost program liber pana la 17 cand ne-am dus la vecernie, care a durat doar jumatate de ora dupa care s-a servit cina, urmand ca de la 19 pana la 24 sa fie slujba de priveghere – la care eu nu am fost.

36088124_1919326901432453_5180178232007196672_n

#A doua zi:

Duminica am participat la slujba de dimineata care a tinut de la 9 la 12 dupa care s-a servit pranzul. Tot duminica de la 7 dimineata s-a mers pe munte unde  un ansamblu venit special pentru acel moment au dansat dansuri populare, dar eu am sarit si peste acest moment. Mi s-a parut obositor si am preferat sa raman la slujba si sa mai petrec timp in preajma lacului dupa masa de pranz.

36199697_1919327044765772_9144414053869813760_n

Dupa amiaza pe la 16 am plecat spre Timisoara. Multumiri fotografilor de serviciu pentru minunatele poze atat la dus cat si la intors si  din timpul petrecut acolo.

#Peripetii 

Motivul pentru care ne-a fost atat de somn unora incat sa chiulim de la ascultare, nu se refera doar la drum, mai e si partea ca am incurcat camerele si au venit ”proprietarii” sa ne trezeasca 😀 Dar tragedia cea mai mare a fost ca duminica inainte de slujba nu se serveste micul dejun (in conditiile in care nu e nici un magazin pe o raza de cel putin 40 de Km) pentru ca se presupune ca te impartasesti sau ca vrei sa iei anafura care se ofera la sfarsitul slujbei si abia apoi se mananca de pranz. adica pe la 12…iar eu abia abia am facut rost de jumatate de borcan de zacusca pe care am mancat-o cu niste pufuleti – super mic dejun 😀

A fost frumos desi recunosc ca a fost mai mult asa o tatonare. Sper sa revin curand, sa-mi asum si eu o ascultare, macar asa pentru exercitiu…ca oricum stau cam prost la capitolul asta 😀



In vizita la Centrul de Plasament in Sistem Familial de la Peciu Nou

Weekend-ul care tocmai ne-a parasit l-am petrecut intr-un mod cu totul deosebit. Desi a fost vorba doar de ziua de Duminica, imi vine lejer sa spun ‘’weekend’’ pentru ca am simtit ca experienta pe care am avut-o acolo mi-a umplut weekend-ul complet.

In mod normal cand mi s-a spus ca mergem la un centru de copii, avand deja experienta de la Centrul de Primiri Urgente din Timisoara, unde fac voluntariat in fiecare saptamana din martie incoace, ma gandeam ca va fi ceva similar.

Prevedeam deja aerul acela sobru si gri de institutie de stat unde copii sunt tristi si doritori de afectiune sub imperiul unor reguli stricte date de ingrijitori veniti la datorie si atat.

Am avut insa o mare surpriza.

Abia am intrat in casa  si una din fetite m-a luat de mana, mi-a spus ca ma iubeste si m-a dus sa-mi arate casa.

  • 35533264_1907440145954462_2507298506067148800_n
  • 35515688_1739129692835903_1803673062143426560_n
  • 35834407_1739129669502572_1287404391002800128_n
  • 35728739_1907443589287451_7008577077276311552_n
  • 35649123_1739129549502584_6650604652804964352_n
  • 35552050_1739129662835906_6750537430702489600_n
  • 35519856_1907445652620578_6030057568741621760_n
  • 35543442_1907445775953899_6617261563260698624_n

    

Am descoperit nu o institutie, nici o casa, ci un camin. Un loc in care desi intri prima data, te simti deja ca acasa datorita unei sufragerii mari, dotata cu jocuri si activitati specifice copiilor. Apoi din sufragerie, gasesti usor drumul spre dreapta care duce la camera fetelor si  spre stanga ce duce la camera baietilor. In mod discret, era amenajata si o saluta de vizie, iar la bucatarie era o lista cu indatoririle fiecaruia pe zile.

Plusul cel mai mare era insa curtea. Enorm de mare, cu gradina si propria lor sera.

Toti copii au fost foarte sociabili si afectuosi, ca orice alti copii sau poate mai mult. Dar nu erau nici pe departe copii tristi pe care mi i-am imaginat. Erau copii cu povesti grele in spate, iar oamenii care ii ingrijeau le erau acum: mami si tati.

Sprijiniti de Caritas Germania, doi fosti dascali, au reusit sa ofere unui sir de generatii de copii defavorizati, o familie, un viitor si un start bun in viata. Mi se umezesc ochii cand scriu lucrurile astea. Am facut activitati cu copii si am stat la povesti dupa ce am mers cu ei la biserica ortodoxa din sat, de dimineata.

Ne-au spus multe si bune si rele despre povestea copiilor lor si a celor care mari fiind, inca se intorc ‘’acasa’’ in vizita. Pentru ei acolo e ‘’acasa’’, locul in care au crescut, au primit o educatie si sansa la studiu si la un loc de munca. Acolo au primit de fapt sansa la viata atunci cand soarta parea sa fie impotriva lor.

Ne-au povestit si despre piedicile pe care le-au intampinat de-a lungul anilor, majoritatea din partea statului roman, despre cantina sociala pe care au fondat-o pentru batrani si cum….desi singurele criterii in functie de care  batranii  sunt acceptati pentru a primi ajutorul cantinei este cuponul de pensie si varsta, uneori le e si jena sa priveasca acel cupon. Au intalnit cazuri cu pensii de 37 de lei…traieste din ei daca poti, dupa cum zicea chiar cel care a acceptat sa fie ‘’tati’’ pentru atatia copii.

Intr-o lume plina de rautati si lucururi neplacute, recunosc ca sunt usor de impresionat de tot ce e bun, uman, frumos, de tot ce mai reuseste sa demonstreze ca oamenii inca stiu sa faca lucruri bune din inima, pentru cei din jurul lor.

Vizita  la centrul de la Peciu nou a fost organizata de membrii ASCOR Timisoara  si cred ca ar fi pentru oricine o minunata lectie de umanitate si dedicare pe care n-o vezi des intre blocurile gri din oras.



E adevarat ca accepti dragostea pe care crezi ca o meriti?

 

Erai copil si pentru prea mult timp a trebuit sa lupti pentru atentia parintilor. Erai conditionat prin diverse metode sa castigi dragostea parintilor tai sau ti s-a spus in mod direct sau indirect, in gluma sau in serios ca nu meriti sa fii iubit, sa primesti afectiune.

Acestea sunt doar cateva scenarii generale prin care subconstientul tau a asimilat ideea gresita cum ca e normal sa lupti pentru dragostea cuiva.

Si asa au trecut anii si uitandu-te in urma, toate relatiile tale par sa fi fost oarecum disfunctionale. Pline de drame si momente in care partenerii tai au decis sa puna punct, moment in care tu ti-ai pierdut capul complet. Ai inceput sa te explici, sa ii rogi, sa faci pe dracu-n patru cum spunem noi, doar ca sa nu fi parasit/a. Ai devenit pres in fata unui om care a decis sa plece. O decizie care la fel de bine putea sa nu aiba legatura cu tine, cu voi.

35156918_1778902878865655_7534345503111118848_n

La fel de bine pot roii ocaziile de a fi cu cineva, in jurul tau. Poti sa-ti doresti asta din tot sufletul si in egala masura sa spui ‘’nu’’  la infinit pana cand persoana respectiva renunta si pleaca si…abia atunci ti se activeaza ‘’nevoia de a lupta’’ pentru afectiunea pe care puteai s-o primesti fara efort. Dar tu nu puteai sa accepti asta. Afectiune primita asa de buna voie? Nu-i ceva normal pentru tine. Si te agiti si te zbati si intr-un final redevii lucid si te simti deplorabil pentru tot comportamentul tau, toata lupta din al doisprezecelea ceas, despre care intelegi acum ca oricum nu mai avea sens.

Si uite asa…cu adevarat se intampla ca accepti dragostea pe care crezi ca o meriti.Nu te simti iubit si acceptat de oameni? Spune mai des ‘’da’’. Ai vazut ‘’Yes, man’’ ? Daca nu l-ai vazut ti-l recomand. Cand spui ‘’da’’ mai des, viata ti se poate schimba in bine. Daca nu te simti iubit de oameni, iubeste-i tu. Mergi spre ei. Ca e o vorba buna, un gest, amabilitate sau ceva palpabil de daruit, mergi spre ei, daruiste ce ai mai bun si vei vedea cum lucrurile se intorc pozitiv spre tine.

Dincolo de pretentiile personale, potriviri si sincronizari ale dorintelor si perspectivelor asupra vietii, cateodata e bine sa invatam sa ne lasam dusi de val si sa primim ce ne ofera viata prin intermediul altor persoane. Nu se stie niciodata ce orizonturi noi se deschid.



Purpple day si Epilepsy Challenge – Pasi inainte spre binele altora

Inca din liceu a inceput sa-mi placa foarte mult movul. Insa abia acum, recent, am aflat ca e o culoare desemnata ca simbol pentru ziua Epilepsiei care se pare ca se sarbatoreste la nivel mondial pe 26 martie sub numele de Purpple Day.

E o initiativa minunta prin care oameni pe care de obicei nu-i vede nimeni, se simt vazuti, auziti, poate chiar intelesi putin mai mult decat de obicei de catre oameni care decid sa se implice prin diverse evenimente si strangeri de fonduri care sa ajute la obtinerea unor tratamente sau a unei aparaturi avansate in cercetarea asupra acestei afectiuni neurologice.

Tot in acest scop clubul Lions, organizeaza si Epilepsy Challenge.

Evenimentul se desfasoara incepand din data de 16 mai la Cluj Napoca, 26 mai la Timisoara si 2 iunie concomitent in alte orase din tara: Bucuresti, Alba Iulia, Brasov, Bacau, Baia Mare, Iasi, Constanta, Craiova, Sibiu, Suceava, Oradea si Tirgu Mures.

In cadrul Epilespy Challenge se va alerga 5 km necronometrati si  este dedicat in special cadrelor medicale dar si oricui doreste sa se alature cauzei care are in vedere:

  • ‘’strângerea de fonduri pentru achiziția de minim patru noi aparate videoEEG cu care să dezvoltăm rețeaua deja existentă de Telemedicină în Epilepsie, dotând Centre de Epilepsie și Monitorizare EEG în orașele în care acestea nu există;
  • înființarea unui centru național de sprijin psihologic al părinților care află acest diagnostic pentru copilul lor și de sprijin psihologic al adolescenților care află acest diagnostic; centrul este de tip “call center” online în care medici și psihologi își oferă expertiză, însă include și o platforma offline de orientare medicală și va reprezenta o sursă de informare sigură și competentă pentru pacienți și aparținătorii acestora;
  • reducerea stigmei sociale a persoanelor cu epilepsie din România.’’ dupa cum se mentioneaza chiar pe site-ul www.epilepsychallenge.ro

Ma bucur sa vad astfel de initiative si la noi in tara. Epilepsia e o boala neurologica de tip neurovegetativ care poate actiona latent intr-o persoana la fel de bine cu poate avea si forme foarte agresive. Este cunoscuta si sub numele de ‘’ucigasul invizibil’’ si orice forma ar avea, schimba drastic viata unei persoane impunandu-i anumite limitari pe care altii nu le inteleg. Cei care doresc sa participe se pot inscrie la cross sau ca simpli voluntari pe site-ul metionat mai sus si daca sunt persoane care au nevoie de mai multe informatii despre aceasta afectiune pot cauta grupul de Facebook   Epilepsie Romania.

Va atasez aceste doua filmulete  interesante despre cum se simt uneori cei cu epilepsie si cum printre ei sunt oameni care nu renunta la visele lor in ciuda bolii: