Aştept Răspuns a fost publicată! Şi acum…încotro?

Nu cred în coincidenţe. Am convingerea că totul în viaţă are timpul şi momentul său la care este menit să se întâmple. Indiferent că asta înseamnă să cunoşti un om, să înveţi ceva nou, să călătoreşti undeva departe sau să publici o carte. Mi-a fost greu şi încă mai am reticenţe în înţelegerea acestui lucru, dar dacă sunt sinceră cu mine ştiu că aşa e, că nimic nu e la întâmplare.

Îmi doresc să fac multe, uneori mai multe decât pot să fac de fapt. Dar în acelaşi timp poate că nu trebuie să fac totul singură. Prin urmare am conceput un mic set de întrebări şi răspunsuri care sper să ne apropie mai mult unii de alţii în vederea unor scopuri comune cât mai nobile.

Care a fost parcursul cărţii?

Acum exact un an, în ianuarie 2016 Aştept Răspuns devenea ebook cu acte în regulă, ajungând să fie distribuită în diverse magazine online, inclusiv pe Google play. Acum, la un an de când a intrat în mediul online, devine carte cu 108 pagini aşezată între două coperţi puternice.

Unde găsim cartea?

Nu ştiu dacă au primit-o deja, dar cartea poate fi găsită în bibliotecile mari din ţară:Timişoara, Bucureşti, Cluj…însă nu şi în librării. Numărul de cărţi pe care l-am editat nu este foarte mare prin urmare le voi da cadou în familie. Chiar şi aşa pentru mine este un pas înainte şi încă unul foarte important.

JcHfGsMSaz2jF6_6Y19_bQ_r

 

Care sunt perspectivele?

Poate pare naiv din partea mea, dar îmi doresc să fac lucruri bune. Mi-ar plăcea să implic cartea într-un proiect caritabil care să contribuie la accesul la cultură al copiilor defavorizaţi care şi-ar dori să citească dar nu-si permit. Pentru asta însă, am nevoie de mai multe cărţi, de oameni faini, dornici să se implice şi nu în ultimul rând de cineva care să sponsorizeze editarea unui numar de noi exemplare egal sau mai mare cu cel actual.

Ce presupune de fapt ajutorul şi implicarea?

Cum spuneam am nevoie de cineva dispus să investească în editare. Costurile nu sunt mari, iar eu nu sunt în ţară. Cu editura am colaborat doar prin mail. Nu ştiu cum sună, dar mereu mi-am dorit să fiu cumva…omul din umbră, dar în sens pozitiv. În anii pe care-i parcurgem, comunicarea la distanţă nu ar trebui să fie o problemă, atâta timp cât există voinţă şi un real interes de a ajuta. Odată ce apare o persoană dispusă să investească ar mai lipsi din context doar o asociaţie  care se ocupă cu diverse cazuri sociale în care sunt implicaţi copii, ca să definim astfel ”destinaţia” şi ”modul de livrare al cărţii” iar de aici lucrurile se pot extinde – spre exemplu fie oferă cartea prin intermediul altor pachete pentru copii – pachete deja pregătite, pe care le au ei în proiectele asociaţiei fie căutăm şi alţi donatori de haine de iarnă fie vechi, fie noi/rechizite pentru şcoală. Lucrurile se pot discuta.

Avantajele investitorului sunt doar morale, în spirit filantropic?

Nu neaparat. Bineînţeles din moment ce am nevoie de sprijin financiar nu-l pot oferi la rândul meu, însă pot veni în întâmpinarea nevoilor de promovare prin materiale video sau articole de blog în cazul în care persoana respectivă este reprezentanta unei întreprinderi. Dacă este vorba despre o persoană fizică, o pot ajuta să-şi menţină starea de bine, făcându-i cadou, în calitate de reprezentant şi în limita posibilităţilor un produs din gama Forever, care îi este util.

Ai mai publicat şi alte cărţi înafară de Aştept Răspuns?

Da, dar nu i-aş spune chiar carte. Este un colaj de articole pe tema dezvoltării personale pe care le-am scris în ultimii ani pe blog şi despre care am simţit că prind mai mult contur dacă le aşez într-o anumită ordine în cadrul unui alt ebook. Aşa a aparut ”Dependenţa afectivă şi alte droguri sociale” care poate fi citită gratuit pe Google play.

Mai lucrezi şi la alte proiecte/cărţi în prezent?

Da, lucrez la versiunea în limba engleză a ebook-ului mai sus menţionat cu unele îmbunătăţiri faţă de versiunea originală.

Cum poţi fi contactată pentru eventuale proiecte?

Prin mail. Pentru orice întrebări legate de carte şi propuneri de proiecte pot fi găsită la adresa de mail: sandu.alexandra@hotmail.com

Notă: Alte bloguri/site-uri au liber la preluarea acestui interviu cu condiţia de a specifica sursa.



Scrisul si muzica – 6 artisti care ne pot inspira

Cateodata inpiratia vine de la sine, alteori se cere ajutata si alte ori pur si simplu simtim nevoia sa facem putina atmosfera cu muzica potrivita si uneltele de scris asezate la lumina lampii cu un pahar de vin in completare sau cu ceva bun de baut/rontait.

Ce muzica alegem, insa…e discutabil, in primul rand pentru ca de cele mai multe ori cautam ceva potrivit starii noastre, iar alteori ne plimbam prin lista de melodii fara sa stim ce sa alegem. Cu toate ca muzica depinde mult de gusturile fiecaruia, eu indraznesc sa va propun cativa artisti mai iesiti din tipare care mie imi plac mult si care poate va sunt de folos si voua.

Prin urmare incepem cu…

  1. Emilly Wells

Atipica prin definitie, e o artista care reuseste sa imbine muzica clasica cu un soi de pop, r&b, hip hop si ce-i mai trece prin cap. Are o voce usor de recunoscut si suficient de misterioasa cat sa creeze o atmosfera potrivita procesului de creatie.

Piese de referinta: In the barrel of a gun (varianta de studio), Fair the well, Passenger etc.

       2. Beth Hart

Originara din zona jazz-ului Beth Hart umple incaperea cu vocea puternica in care regasim o usoara tonalitate de tip melancolic. Daca se intampla sa si ploua afara, e alegerea perfecta pentru o seara de scris.

Piese de referinta: Caught out in the rain

tumblr_mhpkoeX8ia1s505duo1_500

        3. Nora Noor

Pe aceeasi frecventa cu Beth Hart, muzica Norei Noor e tot ce ai nevoie in momenetele de melancolie.

Piese de referinta: Forget what I said & Gone with the wind

        4. Imany

Desi multi o cunosc pe Imany doar dupa piesa Don’t be so shy, veti fi surprinsi sa decoperiti cate piese minunate are din zona: pop, blues, jazz si indie.

Piese de referinta: you will never know, the good the bad and the crazy, take care etc.

       5. Within Temptation

Iesim vizibil din zona blues-jazz si trecem la rock dar nu orice tip ci la muzica gotica. Numarandu-se printre trupele deja consacrate, vocea de soprana a solistei reuseste sa miste corzile potrivite ale sufletului si sa creeze starea necesara pentru scris.

Piese de referina: Frozen si Memories

large

      6.  Andrea Bocelli

Ne mutam la romantici, unde desi poate parea un clieseu, muzica si vocea lui Bocelli ramane totusi un punct de referinta si o alegere mereu potrivita in creearea unui ambient placut si creativ. Ascultand Bocelli am scris prima carte 🙂

Piese de referinta: Vivo per lei, Romanza, Caruso, Time to say good bye etc.

bor

Cam astea sunt alegerile mele, in materie de muzica ambientala…sa-i spunem si potrivita pentru scris, voi ? ce artisti ascultati cand scrieti/desenati sau pur si simplu va relaxati?

Artist bonus: Jacob Collier

Atipic prin definitie la fel ca Emilly Wells, vine din zona jazz-ului si cred ca daca nu exista vreun instrument de care are nevoie…il inventeaza singur. L-am vazut intr-un festival de jazz anul asta (2016) la Timisoara. E genial.

Piese de referinta: My room, Hideaway etc.

Daca acest articol ti s-a parut util/interesant nu ezita sa-mi lasi parerea ta printr-un comment si/sau sa-i dai share. Multumesc!



Cum m-a ajutat pe mine Sfanta Parascheva :)

Desi multi sunt inca sceptici, si mai multi chiar din interiorul ortodoxiei, inca arunca cu vorbe dure la adresa acestor lucruri si intamplari, aceia dintre noi care au cunoscut bunatatea sfintilor lasati de Dumnezeu si mai ales cei care simt aproape purtarea de grija a unui sfant anume, stiu cat de mult inseamna prezenta lor in viata noastra.

Pana prin clasa a XII-a, tin sa spun ca mergeam la biserica mai mult pentru ca stiam ca-i bine, nu pentru ca as fi inteles cu adevarat ce inseamna biserica in ansamblul ei, iar cat despre rugaciuni, cu atat mai putin ma preocupau la vremea respectiva. Prin clasa a XII-a insa, o verisoara mi-a vorbit prima data despre Sfanta Parascheva si mi-a zis sa-i citesc acatistul daca pot. Asadar, am inceput sa-i citesc acatistul din cand in cand, uneori fara sa o rog ceva in mod special, il citeam pur si simplu. Mai apoi, incepuse sa bata bacu la usa si pe ultima suta de metri, eu nu apucasem sa invat decat un sfert din materia de la biologie si nici aia cum trebuie. Am tot citit eu sfertul ala de materie si am tot incercat sa rasfoiesc macar si restul cartii, dar fara sa retin mare lucru, in plus fata de cat reusisem deja sa invat. Astfel, cu o zi sau doua inainte de examenul respectiv am citit acatistul Sfintei Parascheva si am rugat-o sa ma ajute sa imi pice din ce stiu, la examen.

sfanta-cuvioasa-paraschiva

Timpul a trecut, am ajuns in momentul examenului si supraveghetoarea salii impartea subiectele. Cand am primit subiectul, intrebarile erau exact din capitolele pe care apucasem sa le citesc – m-am bucurat atat de tare, iar pe de-o parte parca nu-mi venea sa cred dar asta nici nu mai conta, eram fericita ca pot sa leg cateva cuvinte macar despre fiecare subiect – si asa am trecut eu bacu’ la biologie.

Nu am cum sa enumar si toate datile cand tot cu ajutorul ei mi-am luat examenele in timpul facultatii si cum m-a ajutat si in atatea alte privinte. Nu trebuie sa ma credeti pe cuvant,citi si voi acatistul ei cand va aflati in vreun necaz si sigur va ajuta.

Mai multe despre viata ei si o explicatie frumoasa si reala despre adevarul si importanta existentei sfintilor si a rolului lor lasat de Dumnezeu, gasiti aici. Dureaza o ora, dar e o ora petrecuta cu folos.



Creative writing: Cum sa scrii cand nu ai timp sa scrii?

Se spune ca nimic nu-i intamplator. Cu cativa ani in urma am incercat sa scriu intr-o categorie care e inca activa pe blog, ce inseamna sa scrii, ce inseamna creative writing-ul si cu ce se mananca el. Daca ma intrebati acum, cred ca termenul de ,,creative writing” e destul de general si reprezinta  doar o serie de tehnici de scriere, insa nu cuprinde nici pe departa experienta scrisului in complexitatea sa. Poate fi doar incercarea de a materializa si traduce in plan stiintific, sa zic asa, complexitatea trairii scriitoricesti.

Date fiind niste circumstante ulterioare, nu promit, dar incerc sa continui aceasta categorie, in speranta ca putina mea experienta va fi cumva de folos si altora care inca au curajul de a nu renunta la ei insisi si de a se cauta in continuare, redescoperindu-se prin scris.

Sa vorbim deci, despre cum scrii atunci cand nu ai timp sa scrii, in agitatia lumii si a vietii noastre de zi cu zi:

  1. Tine mereu un carnetel aproape.

E cel mai vechi truc din carte. De ce? Pentru ca asa cum spuneam in alte articole din aceasta categorie cele mai bune idei iti vin pe neasteptate si fug ca si cum nu le-ai fi avut. Le scrii mai tarziu zici? Nope, gresit. Le vei uita, iar in cazul in care iti iei scrisul foarte in serios (cum ar si trebui) te avertizez ca ,,notebook-ul” tau o sa-ti provoace dependenta, dar in asa hal…ca la un moment dat, dupa ce ideile incep sa circule mai des prin mintea ta, o sa fii ca intr-un sevraj, crezi ca dormi linistit si deodata n-o sa stii cum sa faci sa pui mana pe caiet si pix mai repede, ca sa notezi tot in momentul in care incep sa-ti vina idei. Eu port mereu o agenda la mine.

Every-writer-I-know-has

      2. Nu te autocenzura.

Autocenzura vine cumva din perfectionism. Din ideea ca tre’ sa se intample deodata si bine. Scrisul nu e asa, scrisul e ca vinul, provine din boabe ( idei) care mai intai sunt marunte, apoi cresc, apoi se pun la gramada si se amesteca, iar cu timpul capata nuanta, calitate si durabilitate. Asta ce inseamna de fapt? Nimic altceva decat faptul ca orice idee e buna. Pune pe hartie toate ideile care-ti vin timp de o saptamana/ doua sau cat simti ca e nevoie/ cat timp te preocupa un anumit subiect si abia cand simti ca ai epuizat gandurile si ideile te uiti peste ele si le pui cap la cap. Lasa critica pentru cei din jur, tu in ochii tai trebuie sa fii deja cel mai bun.

Writing_Quote_298

     3. Nu exista n-am timp.

Exista doar prioritati. Fii sincer/a cu tine si analizeaza ce e pe primul plan in viata ta in decursul a 7 zile. Uneori nu ne dam seama dar tindem sa ne pierdem in ”normalitate”. Nu exclud existenta unui job solicitant, dar iau in calcul acele momente in care confundam odihna cu starea de leneveala. Discutiile interminabile despre nimicuri cu prieteni, vecini in weekend, statul pe facebook timp de cateva ore fara un scop anume, oboseala fizica ce se aduna din timpul saptamanii si ne face sa stam mai mult in pat in weekend, starea de ,,n-am chef de nimic” – toate astea se pot scurta, amana sau completa macar cu notebook-ul sugerat la punctul 1.

     4. Inspiratia sta in simplitate

Daca nu e vreo inventie a internetului, Davinci spunea ca ”inspiratia vine dar trebuie sa te gaseasca muncind” – asta se explica prin faptul ca odata ce tu iti asculti chemarea catre scris si incepi sa tot notezi ideile, treptat vei vedea ca iti vor veni idei tot mai faine si mai ample -dar dincolo de asta, e bine sa incerci sa gasesti bucurie si incantare in cele mai simple lucruri ca: joaca unor copii, zborul unei pasari, caderea frunzelor, tocurile rafinate ale unei tinere care se aud rasunator prin parc, privirea curioasa a unui ,,el” fara sa fie observat de o ,,ea” intr-un loc oarecare, intensitatea vocii unei cantarete, si exemplele pot continua.

enhanced-13593-1395332431-26

     5. Invata sa observi

Ai observat deja ce-am facut? hai sa reluam:  ,,tocurile rafinate ale unei tinere se aud rasunator prin parc” – cand esti atent/a la detalii, lumea prinde un alt contur, inveti ca abilitatile tale scriitoricesti te ajuta sa vezi tot ce altii ignora. Oamenii nu sunt atenti, invata tu sa fii atent/a si vei percepe viata la un cu totul alt nivel – spre exemplu – daca ”tocurile rafinate ale unei tinere  se aud rasunator prin parc” – iar ea trece pe langa banca unor baieti, (probabil) ei se vor uita dupa ea” Daca reusesti sa surprinzi vizual privirea lor in momentul in care ea trece vei intelege mai multe decat ai putea sa explici. Ti se pare stupid? Ei bine nu este. In fractiunea aia de secunda, daca ai putea opri momentul in timp sa-l analizezi cu atentie, ai intelege ca acolo a avut loc o comunicare nonverbala de care acea ,,ea” poate ca nici macar nu e constienta. Mesajul transmis e simplu: sunt bine imbracata si am incredere in mine – deci ma simt frumoasa – de ce – pentru ca am tocuri rafinate si pasesc cu incredere (rasunator). Iar ei, baietii – au perceput siguranta de sine pe care acea fata a transmis-o in mod inconstient si – chiar daca ea a trecut si nu stie – ei au confirmat prestanta si siguranta ei prin modul in care ne imaginam ca au privit-o -prin asta dand de inteles – esti sigura pe tine, si asta ne place.

6. Scrisul cere deci mai multa atentie decat timp.

Si asta pentru ca daca esti atent/a la tot ce se intampla in jurul tau, ramai cu informatii pretioase care nu depind de inspiratie ca sa supravietuiasca in mintea ta. Astfel inspiratia devine doar un alt instrument prin care infrumusetezi informatiile pe care le ai deja ca sa le poti reda lumii in cea mai placuta forma.

Arta scrisului e si putin ironica in sine, daca stai sa te gandesti. Pentru ca tu inveti sa observi ce altii pierd din vedere, ca apoi sa le redai ce-au pierdut in cea mai placuta forma posibila, pentru ca ai fost mai atent/a ca ei 🙂

quote-prints_15789-1

7. Introspectia si Intuitia

Intuitia inseamna sa fii atent/a la altii, introspectia inseamna sa fii atent/a la tine. Atentia fata de propria persoana, propriile ganduri, sentimente, stari si analiza acestora este si ea una din bazele si resursele scrisului.

92f2c994b3f8ed7887fdf7beacfc9b70

8. Atmosfera

Ca tot e toamna si vine si  iarna mai putin, ne putem bucura din plin de vreme bacoviana si peisaje de basm. O privire spre fereseastra, fie ea si ce a masinii sau din autobuz cu o bautura calda cand se poate si muzica linistita dupa plac, pe fundal poate fi un bun declansator de inspiratie si ganduri.

Cam atat pe azi, sper ca acest articol sa fie de folos, intr-un fel sau altul. Pe masura ce-mi mai amintesc diverse lucruri, revin cu postari, pana data viitoare, atentie sporita si inspiratie inedita 😀



Cum e sa lucrezi langa un castel?

Enervant sa fiu sincera, fiindca e inchis pentru renovare si nu pot sa-l vizitez, decat sa-l admir de la distanta si sa ma bucur de privelistea montana care se asterne in fata mea pret de 20 de minute, pe drumul pe care-l fac cu autobuzul de acasa si pana la lucru in fiecare zi.

Sa va spun totusi cateva cuvinte despre castelul in care nu pot sa intru 😀 si sa incepem prin a-i spune pe nume:

Castelul din Aymavilles

Constructia dateaza din anul 1278 +/- si de-a lungul anilor, diferitele domnii si apartenente prin care a trecut i-au schimbat forma, aducandu-l abia pe la 1400 la forma pe care o are astazi si care…da se afla si in prezent in renovare ca urmare a preluarii  acestuia de catre administratia din Aosta.

Daca ne gandim ca la inceput a fost doar o mica cetate de aparare careia ulterior i s-au construit ziduri imprejur dupa care s-a lucrat la amenajarea unei gradini si a celor 4 turnuri care azi completeaza aspectul castelului impreuna cu elemente si terasament de tip baroc care au fost  adaugate pe la 1400 cum spuneam mai sus,  deja ne putem da seama ce evolutie diversificata a avut castelul de azi, plecand de la o simpla cetatuie.

Si daca va mai spun si ca turnurile au fost mai mici initial si apoi inaltate, nu ne mai ramane decat sa ne bucuram ca vechile dinastii au reusit un astfel de demers si sa speram ca il vor deschide publicului cat mai curand posibil. Va las mai jos pozele pe care am reusit sa le ,,fur” intrand putin in curte 🙂

Această prezentare necesită JavaScript.

Pentru mai multe detalii si un video detaliat despre evolutia catelului puteti accesa link-ul administratiei locale.



De ce zambesc in fiecare dimineata?

Sunt in Valle d’Aosta de 3 zile ( asta e a treia zi) si cu toate ca am cateva griji pe cap, marunte ce-i drept in comparatie cu altele, de fiecare data cand ies din casa si colind strazile vechi care duc spre centrul orasului, mergand paralel cu zidul vechii cetati romane, privind inainte, zambesc.

IMG_1237

Zambesc pentru ca batrana cetate privita in zare pare ca atinge poalele muntilor care inconjoara zona. Zeci de munti maiestuousi a caror varfuri intetosate par ca ating cerul. Un cer in care varfurile se pierd si natura toata pare smulsa dintr-o carte cu povesti pentru copii.

Zambesc pentru ca imi caut fericirea in lucruri marunte. Pacat insa, ca doar cateodata.

Provocarea zilei de azi si a vietii noastre in ansamblu, e asta. Sa invatam sa ne gasim si regasim bucuria in lucruile marunte. In zambete de copii, in ajutorul pe care il dam altora, intr-o vorba buna, in natura care ne inconjoara fie soare sau furtuna.

Ca om de oras, apreciez si apreciem mult mai mult aceste momente rare din pacate, in care ne intalnim cu natura.

Cu cat avem parte mai des de anumite situatii, cu atat incep sa ni se para mai banale. Dar, daca ati vazut Peaceful warrior, atunci stiti, ca niciun moment nu este obisnuit 🙂

IMG_1235



Citeste gratuit noul meu Ebook

Hey guys, big news today.

Mi-am dorit multa vreme sa pun cap la cap un ebook pe subiectul dependentei afective si a dezvoltarii personale in general. Astfel ca ieri a fost aprobat de edigitala.ro, editura cu care colaborez astfel ca puteti citi gratuit cartea online

(Cat de curand voi incerca sa pun cartea la dispozitie spre descarcare direct de pe blog)

Ebook-ul este de fapt o colectie cu cele mai bune articole de pe blog, astfel ca cei care imi urmaresc blogul le cunosc deja, insa chiar si asa, avand in vedere ca articolele din carte au fost publicate aleator pe blog in decursul ultimilor 2-3 ani, puse acum intr-o anumita ordine si legandu-se intre ele, prind un cu totul alt contur si ridica zic eu anumite semne de intrebare celor care traverseaza o perioada dificila din punct de vedere emotional, si incearca sa-si inteleaga propriile reactii.

M-as bucura ca cei care aruncati o privire peste tot ceea ce scriu, dar mai ales peste ebook-uri, sa revenit cu un comment, o parere, sau orice considerati ca merita impartasit pe blog.

Va multumesc 🙂

P.S. S-ar putea sa dureze cateva zile/saptamani pana revin cu un nou articol, pentru ca trec prin cateva schimbari, mutari etc. dar incerc sa revin cu vesti cat de curand.



Suferinta. Intre necesitate si intamplare.

Suferinta, desi  face parte din viata, poate avea mai multe nuante cu trecerea timpului, anilor, privind tabloul vietii noastre in ansamblul sau si ajungand sa intelegem si sa interpretam cele intamplate, suferite, in functie de propriul context social si emotional.

Indiferent din ce punct de vedere alegem sa privim lucrurile, fie ea in plan crestinesc sau karmic, in ambele situatii, suferinta a fost si este vazuta in continuare ca un invatator al vietii noastre. O etapa a vietii, din care noi avem responsabilitatea de a prelua anumite intelesuri, idei, lectii cu care sa mergem apoi mai departe catre capitolele urmatoare, mai pregatiti.

suffer2

Exista insa doua tipuri de suferinte, as indrazni sa spun.

  1. Pe de-o parte vorbim despre suferinta tipica sa-i spunem, cea care ne survine intr-un moment neasteptat al vietii si pe care suntem responsabili sa ne-o asumam impreuna cu lectiile care vin odata cu ea. Aici nu ne ramane decat sa fim puternici si sa depasim momentul.
  2. Se intampla insa, sa dezvoltam blocaje sau ceea ce in engleza s-ar numi ,,pattern”. Si aici ne vom referi mai pe larg la modul in care suferinta este vazuta ca o necesitate, din pricina acestui pattern.

Normalitatea suferintei:



Nehotararea. Sursa marilor dezechilibre.

Stiti proverbul acela care spune ca pentru barca fara destinatie, nici un vant nu-i bun ?

Cam asa sta treaba si cu nehotararea noastra, care poate avea mai multe motive adancite in subconstient. Spre exemplu teama de nou, teama de necunoscut/incertitudine, sau chiar teama de …vechi, teama de a nu ramane blocati in situatia actuala sau teama de a te confrunta cu acealeasi probleme daca inaintezi intr-o anumita directie.

Nehotararea iti da senzatia ca esti blocat undeva la mijloc intre doua situatii fata de care resimti aceeasi teama si nesiguranta.

Intr-un astfel de moment este nevoie sa te mentii pe pozitie si sa mergi inainte catre ceea ce stii ca te-ar ajuta cu adevarat. De obicei lucrul de care ne temem este cel mai potrivit pentru noi in clipa respectiva. Tot ce ai de facut este sa-ti asumi asta si sa iti dai voie sa treci prin noua experienta.

Tu ce decizie ai amanat in ultima vreme?